Pachetul conține următoarele titluri:

Când viitorul era mic. Juniorii

Cam prea rigidă și scorțoasă mai e și istoria asta uneori! Din când în când parcă s-ar cere un pic scuturată... Noroc cu povestitorii și ilustratorii noștri, care i-au găsit una-două ac de cojoc, punându-și imaginația la contribuție și croindu-i straie noi. Cum au reușit? Păi cu un strop de fantezie și documentare cât cuprinde.

Haideți să lăsăm deoparte opreliștile de spațiu și timp și să poposim pe rând în epoci și locuri felurite, unde ne așteaptă tot soiul de personaje interesante. Să pășim pe străzile Egiptului Antic, care abia așteaptă să-i descâlcim misterele, să poposim în Evul Mediu, unde cavaleri destoinici duc lupte curajoase cu niște bieți... păduchi, să dibuim tainele căsătoriei în vremea lui Oliver Cromwell și câte și mai câte.

Nu-i rost de alte dezvăluiri! Și n-avem timp de pierdut – aventura ne așteaptă!

Ilustratori: Daria Demian, Mara Hanganu, Maruca Iordan, Alexandra Maria Stoica, Mara Alexandra Stoica

Câteva citate din carte:

• „John Fenwick se clătină ameţit, îşi frecă ochii înroșiți şi începu să se teamă pentru viaţa lui. Cine ştie ce gânduri ne­curate avea Benevolance! Nu cumva era geloasă pe Beatrix de Aragon şi acum voia să se răzbune? Apucă să vadă cum o scoate pe Dracolatus din teacă şi o ridică ameninţător. Patru smocuri de păr îi zburară cât colo, răpuse de tăişul ascuţit al sabiei. John se uită îngrozit cum sabia se ridică a doua oară şi crezu că bucătăreasa îi va pune capăt zilelor...‟

  - Hairstyle medieval de Miruna Alexandru

• „― Stai! Am nimerit cumva într‑o carte?

  ― Casa mea nu e o... carte.

  ― Și dacă da, am continuat fără să mă opresc, din câte știu eu, Romeo te iubește. De ce să te spioneze?

  ― Cum să mă iubească... Romeo? Îți bați joc de mine? E cam nebun. Caută orice prilej să se răzbune pe mine. Cred că‑i supărat că i‑am pus miere în papuci, pe 1 aprilie 1597. Dar eram copii pe‑atunci.

  Julieta s‑a întors către mine și i‑am văzut nasul enorm. M‑am prefăcut că nu‑l observ, dar cred că se citea mirarea în ochii mei.‟

  - Supărările Julietei de Delia‑Ilinca Damian

  
  

• „La vederea unei asemenea arătări lângă un bebeluş rotunjor cu ochii albaştri, m‑am dus degrabă la tata să‑i spun că avem o vrăjitoare în han. O vrăjitoare chelioasă cu nas cârn, negi şi degete osoase cu unghii lungi şi murdare care a răpit un copil pe care o să‑l arunce în cazanul cu apă clocotită şi o să‑l mănânce cum îşi mănâncă acum supa. Tata mi‑a zis că o vrăjitoare n‑ar fi venit într‑un han, ci ar fi stat ascunsă.‟

  - Aduceri‑aminte (1656‑1672)  de Andreea Dumitrescu

  
  

• „Pe mine nu mă atrage tronul, zise Marcus Crassus cu prefăcută nepăsare. M‑am lecuit. Dar vă voi însoţi, pentru că vreau să‑l cunosc pe împărat.

  ― Dar unde să‑l căutăm? întrebă Elagabalus, care deja se gândea să‑l asasineze pe împărat. Roma e o cetate întinsă.

  ― Ei bine, eu îl voi căuta la banchete şi ospeţe, căci un împărat trebuie să mănânce bine, spuse Iulius Cezar.

  ― Şi un împărat trebuie să‑şi întărească trupul prin băi şi gimnastică, spuse Caligula, care se aliase în taină cu Cezar.‟

  - Cetatea celor șapte coline  de Alexia‑Mihaela Dumitrescu

În aceeași colecție, alte titluri semnate de copii:

Care-i faza cu cititul?

Ce poți face cu două cuvinte

Cui i-e frică de computer?

Uite cine vorbește

Cel mai mult și mai mult

Selfie

Lumea-n gamă marțiană

Când viitorul era mic. Seniorii

Tare poznaș mai e și timpul din aceste pagini! Aleargă și se domolește, se-ntoarce și se-ncovoaie... și-o clipă n-ar sta locului, doar-doar ne-om dumiri și noi unde-am picat în vălmășagul lui. De bine ce pornim la drum, de-a dreapta lui Mihai Viteazul, în fruntea oștii românești, ne pomenim soldați romani pe lângă Dunăre, dând nas în nas cu cete de barbari. Ciudată treabă! Îl consolăm apoi pe Cocrișel, sărmanul, în temnița-i uitată și iar picăm în vremuri mai îndepărtate, pe urmele zețarilor amorezați, căci una, două se înnoiește veacul fără noi. Cunoaștem tinere încorsetate, pictori de seamă, dar și arici de la începutul lumii și bufnițe din vremuri noi, urși dansatori și insule imaginate în care pericolul ne paște mai mereu. Nu-i clipă de răgaz, căci multe aventuri se arată în vremurile astea înstrăinate. Dar sunt ele cu adevărat în trecut? Ori dincolo de timp? Prea greu de descâlcit, așa că vă lăsăm pe voi! 

Au scris în acest volum:

Alex Moldovan, Ana Rotea, Doina Ruști, Mihók Tamás, Florin Bican, Ioana Bot, Raluca Poenaru, Florentin Sorescu, Laura Grünberg, Călin-Andrei Mihăilescu, Veronica D. Niculescu, Simona Popescu, Mircea Pricăjan, Lavinia Vasile.

Ilustratori: Oana Ispir, Dan Ungureanu 

Câteva citate din antologie:

„Mihai Viteazul, călare pe un armăsar fioros, își agita în zadar bine‑cunoscuta secure cu două tăișuri care băgase spaima‑n turcime cu o eficiență legendară. De data asta, n‑avea pe cine pune pe fugă sau speria. În fața lui se întindea o câmpie pe care se vedeau urmele taberei care fusese ridicată cu puțin timp în urmă. Focurile încă fumegau și ici‑colo pășteau agale câteva vaci care dădeau o notă pitorească locului.“  

Alex Moldovan – Bătălia de la Călugăreni

„— Ți‑ai strâns bagajul? l‑a întrebat ființa, ca și cum ar fi fost servitorul ei, hai, că noi plecăm înainte, cel mult într‑un ceas să fii gata!

Cocrișel continua s‑o privească fără să‑și dea seama că uitase să‑nchidă gura. Persoana ciudată avea o înfățișare sălbatică din cauza părului, parțial împletit, printre șuvițe grele și răsucite, dar mai ales din cauza eșarfei spumoase – înfășurată pe frunte de câteva ori. După voce, părea fată, dar după sabia de la brâu puteai să juri că e ostaș încercat. Doar ghetele, cu fețe brodate, nu se potriveau cu aparența ei băiețoasă.“

Doina Ruști – Cocrișel

„Zgomotele de roți se apropiau de Văsâi, care nu putea ghici dacă birja o va coti către el ori își va continua traseul pe bulevard. Dar când să‑și ițească profilul de după gheretă, află la glezne un cățel zbârlit, gata‑gata să i se gudure de picioare. Văsâi, care mirosea a imprimate și slănină, în primă fază începu să dea din ghioambe încercând să‑l alunge, dar noul său prieten patruped se dovedi teribil de insistent.

— Oprește, birjar, se auzi o voce pițigăiată de femeie. L‑am dibuit!“

Mihók Tamás – O mie nouă sute

„La ușa karmaciei e puhoi de salopete. Dacă ar ști culorile, Slomonorax ar observa că salopetele au culori diferite.

— Da’ ce s‑o fi‑ntâmplat, dom’le, de ne trimite‑napoi p’atâția? întreabă o salopetă de lângă el.

Slomonorax știe că‑i o‑ntrebare, dar nu înțelege niciun cuvânt din ea. Așa că nu răspunde. Se grăbesc să răspundă alte salopete din jur, dar Slomonorax nu înțelege nici cuvintele din răspunsurile lor. Aici nu e nevoie să înțelegi decât ce înțelegi. Ce nu înțelegi nu te atinge.“

Florin Bican – La karmacie

„E zi mare. Fetița i‑a tot auzit pe oamenii mari vorbind că azi nenea Fane o să o picteze din nou. Iar asta înseamnă ceva bun, o răsplată. Ceva foarte, foarte bun, cum n‑ai parte în orice zi, oricât de cuminte ai fi. O acadea! Ba, cine știe, poate și‑un fruct din cele mai deosebite, cum nu găsești la piață sau, și dacă ai găsi, n‑ai avea destui gologani pentru el. Așa cum i‑a dăruit, nu demult, o portocală.“

Veronica D. Niculescu – O zi din viața unei fetițe care va trăi veșnic

„Odată a visat un pește fără solzi, dar cu pene albe, înota în sus și în jos, nu înainte, ca toți peștii.

Odată a visat un abur mare, o ceață. Și din ceață a apărut o pasăre care a făcut „CHIAU“. Pasărea era frumoasă și a lăsat pe iarbă un ineluș din clei de copac, întărit. A doua zi fetița a găsit inelușul lângă o tufă de soc.

Odată a visat o apă mare, mare, cu vârteje.

Odată a visat că țese covoraș. Și în covoraș se ițea o naramză sau poate chiar Soarele Marele.“

Simona Popescu – Ferestruici, scânteiori, vise și fetița cu băsmăluță roșie