Michel Schneider (n. 1944) este scriitor, psihanalist şi cercetător francez, ocupându-se, ca director, între 1988 şi 1991, de programele muzicale şi de dans ale Ministerului Culturii din Franţa. Formula literară pe care o aplică în textele sale implică, de cele mai multe ori, folosirea psihanalizei ca instrument de explorare a operelor de artă, ale volumelor de corespondenţă ş.a.m.d. Cele mai multe dintre cărţile sale se situează undeva la intersecţia romanului şi a biografiei, printre personalităţile supuse unui astfel de tratament literar numărându-se celebrul pianist Glenn Gould (Glenn Gould, piano solo - Aria et trente variations), Charles Baudelaire (Baudelaire, les années profondes) sau Marcel Proust, căruia Schneider i-a consacrat un adevărat tratat în care analizează relaţiile scriitorului cu mama sa (Maman). Este, de asemeneam autorul unui eseu despre infantilizarea cetăţenilor francezi (Big Mother).
Pentru eseul Morţi imaginare, în care îşi imaginează morţile unor maris criitori, a primit în 2003 Premiul Médicis.
În 2006, volumul Marilyn Monroe, dernières séances, unde discută despre ultimele şedinţe de terapie ale starletei, a fost nominalizat la Premiile Goncourt, Interallié, Renaudot şi Femina.
