VIDA GÁBOR (n. 1968, Chișineu-Criș, Arad), prozator, redactor. Absolvent al Facultății de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, secția maghiară-franceză (1994). Redactor-șef al revistei literare „Látó” din Târgu-Mureș.
Volume publicate: Búcsú a filmtől (Adio de la film, nuvele, 1994), Rezervátum (Rezervație, nuvele, 1998), Fakusz három magányossága (Cele trei singurătăți ale lui Fakusz, roman, 2005), Nem szabad és nem királyi (Nu-i liber și nu-i rege, nuvele, povestiri, 2007), Noé az indián meg a dinók (Noe, indianul și dinozaurii, carte pentru copii, 2009), A kétely meg a hiába (Îndoiala și zădărnicia, nuvele, 2012), Ahol az ő lelke (roman, 2013; a apărut șase ani mai târziu în română, în traducerea lui Andrei Dósa, cu titlul Acolo unde-i sufletul său), Egy dadogás története (Povestea unei bâlbâieli, roman, 2017). Traduceri în limba maghiară din Eugen Uricaru și Lucie Kaenel.
Laureat al unor premii importante, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut (1994), Premiul „Arany János” (2005), Premiul „Artisjus” (2008), Premiul „Déry Tibor” (2017) și Premiul Merítés (2021).
