M-am născut în 1966, cu puţin înainte de boomul decreţeilor. Când am scris pentru Sarmalele Reci versurile „M-am născut la normă, m-am născut la spor", am vrut să dau glas unei generaţii. Laolaltă cu leatul meu numeros, am mers la munci agricole şi în armată. Am adunat recolte şi am montat irigaţii; am măturat, am spălat şi am rânit. Am fost crescuţi în cultul muncii şi, prin ricoşeu, am învăţat să urâm munca.
În cazul meu, ura se confundă imperceptibil cu dragostea. Din 1990, când am fost lăsat să fac ce vreau, m-am dedat celor mai felurite îndeletniciri, cu o dăruire şi un entuziasm de stahanovist.
Prima leafă am câştigat-o ca vânzător sau, mai bine zis, ca băiat de prăvălie. Când, mai târziu, am devenit publicitar, experienţa din spatele tejghelei m-a ajutat în chip firesc. Profesional, mă simt mai apropiat de telali şi precupeţi decât de colegii care joacă darts în agenţie, ca să-şi caute inspiraţia.
