Un SF clasic despre halucinogene
Vremea schimbării pare scris pentru a ilustra definiția oferită SF-ului de Cristian Tudor Popescu: „Literatura generală pune în evidenţă idei despre lume, SF-ul construieşte lumi pentru idei”. Romanul lui Robert Silverberg construiește o lume în care persoana întâi este interzisă, în care individualismul este respins, în care a vorbi despre sine este indecent, în care a spune „eu” sună obscen.
Prin aceasta, Silverberg scoate mai bine în evidență importanța acestor chestiuni pentru propria noastră lume. Este așadar un roman cu o premisă filozofică (ceea ce nu înseamnă că își uită rolul de divertisment). Este apoi un roman care explorează rolul substanțelor narcotice în extinderea conștiinței. Data apariției spune totul: 1971. Marea mahmureală care urmează după abuzurile de substanțe din perioada hippie încă nu începuse. În deceniul anterior Philip K. Dick își scrisese marile romane, în care drogurile jucau un rol important. Robert Silverberg publică acest roman. Cartea e redactată sub forma autobiografiei unui prinț dintr-o lume fantastică, care își depășește cu ajutorul unei substanțe halucinogene condiționările culturale opresive impuse de propria civilizație. Astfel, prințul reușește să se descoperă pe sine. Observați optimismul – caracteristic de altfel epocii în care Silverberg și-a scris și publicat cartea – legat de utilizarea drogurilor în reformarea omului; viitorul avea să-l infirme.
Robert Silverberg (n. 1935) este unul dintre autorii cei mai mobili și mai premiați care activează în science-fiction. Vremea schimbării a fost distins cu Premiul Nebula.