Ultimul Club de carte Paladin pe 2023 ne-a adus sub nemiloasa lupă o nuvelă din universul Elantris al prolificului Brandon Sanderson. Spun nuvelă, dar la el practic și nuvelele sunt cât niște romane mai mititele, iar povestirile sunt probabil cât nuvelele (așa cum sunt ele definite de revistele de profil, după numărul de cuvinte care le alcătuiesc).

Pe scurt, povestea din Sufletul împăratului, în care de fapt n-am găsit nicio legătură cu Elantris, romanul-mamut despre care am discutat în urmă cu vreo doi ani la acest club de carte, întrucât ea se petrece în cadrul aceleiași lumi, dar în altă parte, departe de orașul Elantris și de Arelon, se poate rezuma în felul următor: În urma unui atentat, împăratul Ashravan a rămas doar un trup fără suflet, iar acest lucru a fost ascuns sub pretextul durerii provocate de moartea soţiei sale. Dacă nu-şi va reveni după cele o sută de zile de doliu, imperiul va fi cuprins de haos. Așa că prizoniera Shai primește sarcina aproape imposibilă de a crea prin Falsificare un nou suflet pentru împărat, scopul ei secret fiind însă acela de a-şi recăpăta libertatea. (Am citat aici rezumatul perfect făcut de editură.)

Sufletul împăratului vine din nou cu un sistem de magie inovator și plin de imaginație: pornind de la ideea autorului, care într-o vizită în Asia a observat că vechii nobili și învățați ai Chinei obișnuiau să-și pună pecetea proprie pe opere de artă făurite de artiști dinaintea lor, de parcă ei înșiși s-ar fi chinuit să le facă, lui Brandon Sanderson i-a venit uimitoarea idee de-a construi un sistem magic bazat pe memoria lucrurilor. Pe aplicarea unei peceți care să-i rescrie compoziția, alcătuirea, mergând până acolo încât i se poate modifica pe deplin natura. Lucru care se poate, în cazul celor deosebit de înzestrați, inclusiv sufletului oamenilor.

Deoarece această idee se asemăna întrucâtva cu aonii din Elantris, autorul a plasat povestea în lumea Elantrisului, fără însă a merge mai departe de atât. De aici s-a născut ideea sistemului magic și a înzestrării care o ajută pe măiastra falsificatoare Shai să se înhame la reconstruirea sufletului împăratului Ashravan.

Bine, ați putea spune, una e să interpretezi natura unui obiect solid, amorf, și apoi să-i modifici structura și să-l transformi în altceva, și cu totul altceva să reconstruiești de la zero sufletul unui om. Mai cu seamă unul atât de complex precum cel al unui împărat. Împărat mort, dar totuși înviat, reconstruit, de fapt, dar rămas fără suflet, pentru că sufletul, firește, ar fi cel mai greu de replicat, de imitat.

Numai că Shai este hoața-hoațelor și o falsificatoare neîntrecută, deci nu degeaba a scăpat de-atâtea ori. Și aici ne amețește cu ingeniozitatea ei formidabilă, jucându-i pe degete pe viclenii apropiați ai împăratului, care vor și nu prea în unanimitate să le fie salvat împăratul. Pentru că fiecare are un plan, niciunul nu-i pe deplin sincer, și atunci normal că și Shai se simte ca peștele în apă în mijlocul lor.

Vorbeam la club despre faptul că Sanderson nu știe să scrie puțin, concis, la obiect. Ei bine, în Sufletul împăratului, operă de mică întindere, dovedește cu prisosință că știe să o facă. E drept, a scris o nuvelă de o sută cincizeci de pagini, dar în ea a înghesuit atâtea idei, plus o intrigă cu cap, mijloc și coadă ce stă foarte bine în picioare, încât putem afirma fără nicio urmă de ezitare că se pricepe să scrie și la obiect, atunci când nevoia o impune.

Fără a fi o capodoperă absolută, dar vorbind despre puterea artei, onoare, suflet, conștiință sau puterea de sacrificiu, Sufletul împăratului rămâne, desigur, o mostră de fantasy concis, cu idei inovatoare, personaje care îți rămân în minte (în mijlocul cărora se remarcă, desigur, Wan ShaiLu, pe scurt, Shai, dar și Frava sau bătrânul arbitru Graotona) și un final care răstoarnă, firește, tot ce credeam că aflaserăm deja citind povestea până acolo.

„Omul deschise încuietorile din față și ridică apoi capacul. Caseta era căptușită cu un material moale și avea cinci adâncituri menite să susține amprente ale sufletului. Fiecare amprentă de piatră cilindrică era lungă cât degetul arătător și lată cât degetul mare al unui om solid. Setul de carnețele legate în piele de deasupra lor părea uzat după o întrebuințare îndelungată. Shai inspiră un vag iz al mirosului său familiar.

Li se spunea Mărcile Esenței – cel mai puternic tip de amprentă a sufletului. Orice Marcă a Esenței trebuia adaptată fiecărui individ în parte și avea ca scop rescrierea poveștii, personalității și sufletului său, pentru scurtă vreme. Acestea cinci erau adaptate pentru Shai.” (p. 22)

Brandon Sanderson – Sufletul împăratului, Editura Paladin, 2016, colecția Paladin Black Pocket Fantasy, trad. Iulia Dromereschi