Trei... doi... unu... Start. Să-nceapă cursa pentru supraviețuire
Era o după-amiază întunecată și vântoasă de primăvară, iar orașul Londra urmărea un orășel minier pe fundul secat al vechii Mări a Nordului.
Trei... doi... unu... Start. Să-nceapă cursa pentru supraviețuire. În prim-plan, orașul Londra. Ei bine, da, mulțumită lui Philip Reeve avem de-a face cu un SF atipic, cel puțin original, care lasă deoparte navele spațiale, planetele și războaiele galactice și ne poartă către un viitor postapocaliptic populat de mașinării infernale pe roți – nici mai mult, nici mai puțin decât orașe mecanizate, care se luptă să supraviețuiască pe Marele Teren de Vânătoare.
Ne imaginăm, așadar, un peisaj dezolant, cu mări secate și pustiuri înghețate, cutreierate de giganți mecanizați porniți la o permanentă vânătoare, caracterizată de clasicul lanț trofic al prădătorilor: Este o lume în care orașele mai puternice le înghit pe cele mai slabe. Cu alte cuvinte, oricât ar încerca orășelele să fugă și să se ascundă, ajung, în cele din urmă, tot sub șenilele uriașe ale vreunui oraș mai mare, așa ca Londra.
Din interiorul Marelui Oraș al Tracțiunii, goana după supremație este urmărită și de Tom, ucenic la Istorie, care și-ar fi dorit mai degrabă să se afle într-un cliper aerian, de unde să poată vedea toate orașele lumii. Destinul i se încrucișează cu cel al lui Hester, o tânără cu un trecut ce i-a lăsat, la propriu, urme adânci. La rândul ei, fata este mânată de o singură dorință – să se răzbune pe ucigașul părinților săi. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea de pe terenul de vânătoare, iar întâlnirea cu Tom, aspirant la titlul de erou, dă naștere unei povești în stilul Frumoasa și Bestia, cu fata în rolul bestiei și, desigur, într-o variantă postapocaliptică. Totuși, din fericire „zaharicalele“ ni se servesc cu măsură, așa că nu ni se apleacă defel, mai ales când ițele sunt mai încurcate decât par la prima vedere.
Prima carte din seria Cronicile orașelor flămânde, Mașinării infernale, se bucură și de ecranizare, unii zic că de excepție, alții că se putea mai bine. Oricum, orice perspectivă e bine-venită. Cât despre mine, n-am „citit“ filmul, am „văzut“ doar cartea. Și uite-așa am putea să-ncepem o nouă discuție și totuși veche: cartea sau filmul? Eu am ales deja.
Volumul doi din serie, Aurul prădătorului, se află în pregătire la editura Paladin, colecția Paladin Young Books.
Philip Reeve, Cronicile orașelor flămânde (#1). Mașinării infernale
Traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu
Editura Paladin, 2018
Un text de Mădălina, redactor Paladin