Finalul de lună octombrie a adus sub lupa analizei nemiloase a participanților la Clubul de carte Paladin un nou roman de China Miéville, cel care a repus pe hartă new-weirdul prin extraordinarele romane care alcătuiesc trilogia Noul Crobuzon: Stația Pierzaniei, Cicatricea și Consiliul de fier, apărute acum mulți, mulți ani într-o traducere excelentă (a lui Mihail Samoilă) la Editura Tritonic.

De atunci însă a curs multă apă pe Tamisa, iar autorul britanic mereu dispus să se reinventeze și adeptul convins și autodeclarat al concepției că nu trebuie să scrie niciodată două cărți la fel (excepție făcând, desigur trilogia mai sus menționată) a produs tot felul de experimente (după părerea mea) mai mult sau mai puțin reușite, însă, în opinia multora, nu s-a mai apropiat deloc de succesul și interesul suscitat de seria new-weird în care bizareria și acțiunea sunt la loc de cinste. Până la Kraken, cel despre care am discutat la final de octombrie, în foarte reușita traducere a Laurei Ciobanu. Pe care, încă din 2017, de când a apărut, îl așteptam cu inima strânsă. Și cu așteptări nu foarte mari.

Dar, ce să vezi, așteptările nu numai că mi-au fost întrecute, ba pot afirma cu mâna pe inimă că este unul din cele mai bune romane fantasy (sau urban fantasy) al anilor 2010-2020. Un roman masiv, o poveste solidă, nenumărate personaje grotești și, în plus, imaginația debordantă a autorului.

Pornind de la dispariția misterioasă, de sub nasul tuturor, a unui calamar gigant păstrat în formol într-un acvariu dintr-un muzeu din Londra, autorul ne poartă pe urmele celei mai năstrușnice menajerii de ciudați și de suciți pe care i-ați întâlnit probabil vreodată adunați într-o poveste: adepți ai cultului calamarului gigant (Krakenul), un Tatuaj vorbitor și malefic de pe spinarea unui amărât pe care l-a chinuit ani la rând, londomanți, cititori în măruntaiele orașului (la propriu, un tip desface pur și simplu trotuarul unei străzi și scoate de acolo intestinele orașului, în care citește așa cum citeau profeții din antichitate în măruntaiele păsărilor sacrificate), un origamist care poate împături tot soiul de obiecte, ba chiar și oameni, aducându-i la dimensiunile dorite de ei (doi tartori criminali și malefici încap astfel într-o cutie de cadouri) sau doi ucigași înfricoșători și grețoși (ba unul are și-un umor macabru, care-ți face părul măciucă) ce seamănă groază de câteva secole încoace, acum tocmiți de Tatuajul vorbitor pentru a-i îndeplini dorințele de preamărire.

Mai vreți? Mai sunt: ne-morți, o polițistă aprigă, dar cu puteri paranormale, un tip aparent nemuritor care-l ajută pe custodele Billy să găsească calamarul dispărut, Naziști ai Haosului, crescători de arme care trag cu gloanțe ce apoi eclozează în carnea victimelor și dau naștere unor pui de arme (vă dați seama ce mană cerească ar fi acest tip de arme pentru traficanții de arme?), fani Star Trek, un fazer din serialul Star Trek (seria originală, cea cu William Shatner), un fel de spirit ce sare din statuie în statuie, care, în timp ce-i ajută pe eroii noștri, se ocupă și de o grevă a animalelor, focuri vii care ard fără nici un fel de combustibil, o adevărată grozăvie de bizarerii peste care plutește, amenințător, umbra Krakenului. A, și să nu uit de umbra colosală a oceanului, care la un moment dat se enervează și sare-n ajutorul unuia dintre puii săi vânați de toată lumea. Pentru că, da, ne aflăm în Londra, iar dacă fluviul Tamisa curge spre mare, de ce n-ar urca și marea în amonte, pentru a le da o lecție pușlamalelor ce vor să iște un nou sfârșit al lumii.

Încă ceva: mulțimea de referințe din cele mai variate domenii l-a transformat, în ochii mei, pe China Miéville într-unul dintre cei mai culți autori de literatură speculativă ai timpurilor moderne.

O critică nu chiar voalată la adresa sectelor stranii și a fanatismului religios de orice tip, o poveste despre căutare, despre regăsire, despre pierzania sigură spre care te conduce fanatismul de orice fel și despre ce sunt unii în stare să facă în numele unui crez, Kraken reprezintă o strălucită combinație de fantasy new-weird, urban fantasy, SF și tramă polițistă cu puternice accente horror care cred că merita mai toate premiile de gen la care-a fost sau nu nominalizat. Nu degeaba mai toată lumea de la club s-a declarat încântată de poveste, considerând-o o adevărată provocare pentru intelect, în pofida numărului mare de personaje și a acțiunii ușor haotice pe alocuri.

China Miéville – Kraken, Editura Paladin, 2017, Serie de autor China Miéville, trad. Laura Ciobanu