Club de carte Paladin #47: „Poarta lui Abaddon”, James S.A. Corey
Finalul lunii iulie a anului 2023 ne-a adus un nou regal SF în cadrul Clubului de carte Paladin, pe care îl vom sărbători în luna august cu o ediție aniversară, cu ocazia împlinirii a patru ani de existență, una care va avea loc la București, unde ne vom revedea cu o parte din cei mai fideli participanți care pot ajunge acolo: Poarta lui Abaddon, al treilea volum al seriei Expansiunea scrisă de Ty Franck și Daniel Abraham sub pseudonimul James S.A. Corey.
Protomolecula care era să distrugă nu doar Pământul, ci întregul Sistem Solar în precedentele volume nu s-a mulțumit doar cu Venus și acum a construit o poartă uriașă în apropierea planetei Uranus, dincolo de care nu se știe ce zace. Cel care conduce prima navă care încearcă să treacă în mod clandestin de poartă, întrucât Pământul, Marte și ceilalți sateliți, plus Luna, caută tot timpul motiv de sfadă și sunt gata să se distrugă una pe alta la cel mai mic semn de jignire (de parcă ar fi puterile nucleare din perioada trecută nu de mult sau din cea de-acum, când acestea se amenință care are nucleara mai mare și cu… raza de bătaie mai lungă), așa că păzesc poarta ca să nu treacă nimeni de ea și să obțină cine știe ce armă cu care i-ar putea pune pe ceilalți cu botul pe labe.
Numai că dincolo de poartă zac forțe unde acționează alte legi ale fizicii și pilotul navei moare transformat în pastă când nava lui decelerează brusc, iar el nu e protejat cum trebuie. Bineînțeles că până la urmă este organizată o expediție de cercetare într-acolo pentru a vedea totuși ce-a pus la cale protomolecula și ce pericole mai pasc dincolo de poartă.
Și astfel, echipajul corvetei Rosinanta, în frunte cu Jim Holden și Naomi Nagata, împreună cu echipajul uriașei Behemoth, nava-expediție transformată în navă de recuperare/cercetare/prospectare/amenințare, plus alte câteva nave mai mici, pornesc către poartă pentru a-i desluși misterele.
Intriga trenează o bună bucată de vreme până când sunt așezați toți pionii pe tablă și ajungem să facem cunoștință atât cu șeful pazei de pe Behemoth, cât și cu o misionară de origine rusă ce-și abandonează soția și copilul, trimițându-le pe Pământ, recrutată pentru a-i ține frâu pe cei plini de testosteron și gânduri păgâne și criminale.
Nu am zis-o răspicat cu toții că până la un moment dat povestea este plictisitoare, dar este. Plină de detalii, așa cum totuși ar trebui să fie un space-opera amplu care se respectă, și punând adesea întrebări incomode (deși tratate cam superficial, s-au plâns unii participanți la club), Poarta lui Abaddon (de la Abaddon, îngerul distrugerii, al lăcustelor devoratoare, al hăurilor fără fund, făcând astfel referire la poarta distrugătoare construită de protomoleculă ce produce nimicirea celor nepregătiți așa cum trebuie care încearcă să treacă prin ea) reprezintă încă un bun exemplu a ce se întâmplă atunci când orgoliile și ambițiile nemăsurate (un căpitan de navă o ia razna, de pildă, și preferă să distrugă tot, decât să i se sfideze ordinile lipsite de sens) nu pot fi depășite nici măcar în fața unor primejdii mult mai mari, cum ar fi distrugerea întregii civilizații umane.
PS: da, apare și Miller, dar e altceva. Nu altcineva, ci altceva, cu o altă misiune.
James S.A. Corey - Poarta lui Abaddon, Editura Paladin, 2019, trad. Cezar Petrilă