Brian Aldiss și „realismul metafizic”

Britanicul Brian Aldiss este, alături de H.G. Wells, Arthur C. Clarke, Michael Moorcock, probabil și China Miéville, unul dintre numele din Regatul Unit care sunt „valută forte” în fantastica mondială, inclusiv pe cea mai mare piață a ei, cea nord-americană. Iar acest lucru se poate demonstra ușor fie și numai punând mâna pe ediția de lux a primului volum din Helliconia, legată în piele și cu intarsii aurii, publicată în SUA de către editura Easton Press. Nimic mai potrivit, mai deplin meritat decât acest volum ieșit parcă din vremurile imperiale ale tiparului, căci Aldiss este în Helliconia un demiurg care creează lumi luate drept model de către alți demiurgi.

Primăvara cu care începe lumea lui Aldiss este primul anotimp de foarte lungă durată – ideea de dincolo, adică „metafizică”, de unde și „realitatea metafizică”, numele pe care autorul, istoricul și teoreticianul britanic îl prefera în locul sintagmei încetățenite „Science Fiction” – cel care se măsoară în vieți, nu doar în ani, în niciun caz în luni.

Așa cum spunea Tom Shippey în fața studenților săi „Helliconia. Primăvara” este mai mult decât o temă sau o metaforă... este o carte intensă, exuberantă, plină de senzația întoarcerii sevei în tulpini, împănată cu imagini memorabile: dezastruoasa șarjă a fagorilor în lacul supra-înghețat, Latainia Ay călărind prin Embruddock pe o șa în flăcări, fetița Oyre descoperind pentru sine că blănurile și pieile pot fi date jos. Până și fagorii au propria personalitate: o temă recurentă a patosului pare destinul bătrânului sclav Myk, folosit pentru călărie de stăpânii săi, copii de om, la final părăsit și ucis de către copiii deveniți adulți.

Două universuri înrudinte se nasc lângă Helliconia: lumea Avernus, satelitul pământean pus pe orbita Helliconiei pentru a lua imagini despre drama de dedesubt, cu echipajul care ezită să intervină în această dramă; și lumea subterană a fantomelor helliconienilor, o lume aflată la îndemâna celor vii, întocmai ca în Homer, dar contrazicând  modelul clasic fiindcă nu oferă doar cunoaștere și sfaturi, ci și o alunecare în uitare și o fascinație a declinului, în contrapunct cu dorința de mai bine de la suprafață.”

Helliconia – Primăvara  este un triumf al imaginației, o operă care durează prin adâncime, la fel de bună la recitire ca la prima lectură, prin inteligența sa ironică și prin dedicarea spre schimbarea dinamică.