AVANPREMIERĂ: „Cronicile din Amber #2. Mâna lui Oberon”, Roger Zelazny

Cronicile din Amber continuă! Volumul 2, Mâna lui Oberon, este acum disponibil pentru precomandă cu 20% reducere.

Sinopsis:

Nimic nu-i mai nefolositor decât încă un prinț

când deja sunt o grămadă prin preajmă.

Curțile Haosului au fost deschise și amenință întreaga lume. În familia regală a Amberului, vechi intrigi ies la iveală și noi alianțe se formează pentru salvarea tărâmului. Revenind la Umbra Pământ pentru a investiga o amenințare la adresa vieții sale, Corwin descoperă că Giuvaierul Judecății a fost furat de fratele său Brand, care intenționează să-l folosească pentru a remodela Universul după chipul și asemănarea lui. Modelul este la un pas de distrugere și regatul poate fi înghițit de haos din clipă în clipă.

Amberul, în răutatea și putreziciunea lui,

dezechilibrase o balanță metafizică ale cărei talgere

erau el și Curțile Haosului.

Citește un fragment în avanpremieră:

Capitolul 2

  Stând acolo, lângă Modelul alterat, privind o imagine a unui bărbat care poate era, poate nu era fiul lui Random, care poate murise, poate nu, înjunghiat înăuntrul Modelului, m‑am răsucit și‑am făcut un pas uriaș înapoi în mintea mea, ca să‑mi derulez fulgerător evenimentele ce mă aduseseră în acest punct de stranie revelație. În ultimul timp aflasem multe lucruri noi, atât de multe, încât cele petrecute în ultimii ani aproape că păreau să alcătuiască o altă poveste decât cea din vremea când trăisem întâmplările. Acum, această posibilitate nouă și niște lucruri pe care le implica ea schimbaseră din nou perspectiva.

  Nu‑mi știusem numele când mă trezisem în Greenwood, spitalul particular din nordul statului New York unde îmi petrecusem două săptămâni în stare de inconștiență, în urma accidentului suferit. Aflasem de curând că totul fusese pus la cale de fratele meu Bleys, îndată după ce evadasem de la Azilul Porter din Albany. Acest lucru mi l‑a relatat Brand, cel care mă și adusese la Porter de la bun început, falsificându‑mi dosarul medical. Acolo avusesem parte de electroșocuri vreme de mai multe zile, cu rezultate neclare; se presupunea totuși că‑mi recuperasem astfel niște amintiri. Bleys s‑a speriat din cauza asta și a tras cu o armă de foc în pneurile de la mașină, într‑o curbă a șoselei de deasupra unui lac. Aș fi murit fără nicio îndoială dacă Brand nu i‑ar fi luat‑o înainte și n‑ar fi intervenit pentru a‑și proteja polița de asigurare, adică pe mine. Anunțase poliția, mă scosese din lac și‑mi dăduse primul ajutor înainte de apariția echipajelor de urgență. La puțin timp după aceea, fusese capturat de foștii săi parteneri – Bleys și sora noastră, Fiona –, care‑l închiseseră într‑un turn păzit, într‑un loc îndepărtat din Umbră.

  Două grupuri complotaseră și se războiseră pentru tron, suflându‑și unii altora în ceafă și călcându‑se pe bătături, făcându‑și unii altora tot ce se putea face la acel nivel. Fratele nostru Eric, cu sprijinul fraților Julian și Caine, fusese pregătit pentru preluarea tronului, lăsat neocupat multă vreme de dispariția inexplicabilă a tatălui nostru, Oberon. Inexplicabilă pentru Eric, Julian și Caine, adică. Pentru celălalt grup, alcătuit din Bleys, Fiona și – până la un punct – Brand, dispariția era explicabilă, fiindcă ei erau responsabili pentru ea. Aranjaseră totul pentru a‑i oferi lui Bleys accesul la tron. Însă Brand comisese o eroare tactică încercând să obțină ajutorul lui Caine în intrigile pentru domnie, deoarece Caine socotise că era mai bine să ia partea lui Eric. Asta îl expusese pe Brand, dar numele partenerilor săi nu fuseseră aflate imediat. Cam în același timp, Bleys și Fiona deciseseră să‑și folosească aliații secreți contra lui Eric. Brand își arătase dezacordul, temându‑se de puterea acestor aliați, și prin urmare fusese îndepărtat de Bleys și de Fiona. Fiindcă îi avea acum pe toți împotrivă, Brand decisese să tul‑ bure echilibrul puterii ducându‑se în Umbra Pământ unde Eric mă lăsase să mor, cu secole în urmă. Abia mai târziu aflase că nu murisem, însă aveam amnezie totală, ceea ce era aproape la fel de bine. O trimisese pe Flora, sora noastră, să‑mi supravegheze exilul, sperând că n‑aveam să‑i mai fac necazuri. De la Brand aflasem, mai târziu, că mă internase în Azilul Porter într‑o încercare disperată de a‑mi recăpăta memoria, lucru necesar pentru reîntoarcerea mea în Amber.

  În vreme ce Fiona și Bleys se ocupau de Brand, Eric ținuse legătura cu Flora. Ea pusese la cale transferul la Greenwood de la clinica unde fusesem dus de poliție, în timp ce Eric făcea pregătiri pentru încoronarea sa în Amber. La puțin timp după, existența idilică a fratelui nostru Random în Texorami fusese tulburată când Brand izbutise să‑i trimită un mesaj pe un canal diferit de căile obișnuite de comunicație ale familiei, adică Atuurile, cerând să fie eliberat din închisoarea sa. În vreme ce Random, care nu luase partea niciunei facțiuni în încleștările pentru putere, își vedea de operațiunea de salvare, am reușit să scap din Greenwood, însă tot parțial amnezic. Fiindcă obținusem adresa Florei de la directorul înspăimântat al clinicii, m‑am dus până la casa ei din Westchester, punând la cale o înșelătorie complicată, și am rămas acolo ca musafir. Random, între timp, nu izbutise să‑l salveze pe Brand. După ce ucisese gardianul‑șarpe al turnului fusese silit s‑o șteargă, utilizând unul dintre pietroaiele mobile cu însușiri ciudate de‑acolo. Ceilalți străjeri, niște tipi duri și nu tocmai umani, izbutiseră să‑l urmărească prin Umbră, o realizare de obicei imposibilă pentru cei care nu‑s de sânge regal din Amber. Atunci Random fugise pe Umbra Pământ, unde o călăuzeam pe Flora pe cărările încurcate ale înșelăciunii, încercând totodată să‑mi caut drumul spre propria iluminare. După ce traversase continentul în urma asigurării mele că aveam să‑l protejez, Random venise crezând că urmăritorii săi erau creaturi aflate sub stăpânirea mea. Când l‑am ajutat să le distrugă, a fost uluit, însă n‑a voit să discute subiectul câtă vreme păream cufundat în manevre care aveau de‑a face cu tronul. Îl păcălisem și pe el, de fapt, să mă ducă până în Amber prin Umbră.

  Asocierea asta se dovedise benefică sub unele aspecte, însă mai puțin satisfăcătoare sub altele. După ce am dezvăluit adevărata stare în care mă găseam, Random și Deirdre, cu care ne întâlniserăm pe drum, m‑au condus către orașul‑oglindă al Amberului, aflat în mare, Rebma. Aici am străbătut Modelul și, ca urmare, mi‑am recăpătat amintirile, lămurind definitiv și chestiunea dacă eram cu adevărat Corwin sau doar una dintre umbrele sale. Călătorisem apoi din Rebma în Amber, folosind puterea Modelului ca să ajung acasă instantaneu. După ce mă duelasem cu Eric fără vreun rezultat clar, fugisem, ajutat de Atuuri, în brațele mult‑iubitului meu frate, același care încercase să mă asasineze, Bleys.

  Mă alăturasem lui într‑un atac asupra Amberului, o afacere prost plănuită, care nu se terminase deloc bine. Bleys a dispărut în încleștarea finală, în circumstanțe cu șanse mari de a se dovedi fatale, deși cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă simțeam mai înclinat să cred că nu fusese cazul. Am ajuns astfel prizonierul lui Eric și‑am participat fără voie la încoronarea lui, după care m‑a lăsat fără vedere și m‑a aruncat în temniță. Câțiva ani petrecuți în beciurile din Amber făcuseră ca ochii să mi se regenereze, direct proporțional cu tot mai sporita degradare a minții. Doar apariția accidentală a vechiului sfetnic al tatei, Dworkin, cu mintea într‑o stare și mai proastă decât a mea, îmi oferise o cale de scăpare.

  Am trecut apoi printr‑o perioadă de întremare, decizând să mă arăt mai prudent următoarea dată când îi puneam gând rău lui Eric. Am călătorit prin Umbră către un tărâm străvechi, unde domnisem cândva – în Avalon –, plănuind să obțin aici o substanță de care, din familia mea, doar eu știam, o substanță chimică cu abilitatea unică de a putea exploda în Amber. Pe drum spre Avalon am trecut prin Lorraine, o țară unde l‑am întâlnit cândva pe exilatul meu general Ganelon sau pe cineva foarte asemănător. Am zăbovit acolo din pricina unui cavaler rănit, a unei fete și‑a unei amenințări care aducea ciudat de mult cu un lucru ce se petrecea în vecinătatea Amberului însuși – un cerc negru care sporea în întindere, ce‑avea o legătură cu drumul negru pe care veneau dușmanii noștri, un lucru pentru care mă socoteam răspunzător, în parte, din pricina blestemului pe care‑l rostisem când fusesem orbit. Am câștigat bătălia, am pierdut fata și mi‑am continuat drumul spre Avalon, avându‑l pe Ganelon tovarăș.

  Am aflat rapid că Avalonul în care ajunseserăm se afla sub protecția fratelui meu Benedict, care avea necazuri și el cu o situație ce se înrudea cu năpastele cercului și drumului negru. Benedict își pierduse mâna în bătălia finală, însă ieșise victorios în lupta cu ielele. M‑a avertizat, cerându‑mi să‑mi înfrânez intențiile referitoare la Eric și la Amber, apoi mi‑a îngăduit să‑i fiu oaspete la conacul său, el urmând să mai zăbovească în tabără. Acolo, în casa lui, am întâlnit‑o pe Dara.

  Ea mi‑a spus că e strănepoata lui Benedict și că existența ei fusese ținută secretă în Amber. M‑a iscodit cât de mult a putut în privința Amberului, a Modelului și a Atuurilor, a puterii noastre de a străbate Umbra. Era o spadasină pricepută. Ne‑am făcut un pic de cap, la revenirea mea dintr‑o goană prin umbre către un loc unde se găseau suficiente diamante în stare brută ca să pot plăti cu ele materialele necesare pentru atacul asupra Amberului. În următoarea zi, Ganelon și cu mine ne făcuserăm provizia de substanțe chimice trebuincioase și porniserăm spre Umbra Pământ, unde‑mi isprăvisem exilul, cu scopul de a face rost de arme automate și de muniție fabricate după indicațiile mele.

  Pe drum avuseserăm niște necazuri cu drumul negru, care părea să‑și fi extins influența asupra lumilor din Umbră. Făcusem față drumului, însă aproape că pierisem într‑un duel cu Benedict, care ne urmărise într‑o goană turbată. Prea furios ca să stea de vorbă, se luptase cu mine într‑o pădurice – și se arătase mai priceput în luptă, chiar și cu sabia ținută în mâna stângă. Doar prin vicleșug reușisem să‑l înving, folosind o însușire a drumului negru necunoscută lui. Fusesem sigur că‑mi voia pielea din cauza aventurii cu Dara, însă nu. Din puținele vorbe schimbate între noi, reieșise că nega existența unei asemenea persoane. Mă urmărise, de fapt, convins că‑i omorâsem servitorii. Ganelon descoperise, ce‑i drept, niște cadavre în pădurea de lângă casa lui Benedict, însă stabiliserăm să uităm de asta, fiindcă nu știam cine erau morții și n‑aveam chef să ne complicăm și mai mult existența.

Roger Zelazny, Cronicile din Amber #2. Mâna lui Oberon

Traducere din limba engleză de Bogdan Perdivară

Editura Paladin, 2019