Gerda Taro și moștenirile ei

Fundalul istoric este expansiunea nazismului în Europa deceniului patru al secolului trecut, expansiune care s-a lovit curând de o altă ideologie în căutare de spațiu, cea comunistă. Terenul de debușeu al celor două „isme” a fost Spania. Acolo totalitarismele s-au testat între ele și au testat și reacțiile democrațiilor occidentale, sau mai exact lipsa de reacție a acestora din urmă. Povestea îi aparține Gerdei Taro, o tânără fotograf din Germania, pe care activitățile antinaziste au dus-o mai întâi în arest, apoi în exil. Din Paris, ea ajunge în Spania, unde documentează, prin fotografiile ei memorabile, acalmiile și atrocitățile războiului civil. Își găsește sfârșitul tragic la doar 26 de ani, dar a lăsat în urmă două moșteniri.

Prima este celebra „valiză mexicană”, plină cu peste 4.000 de negative realizate împreună cu Robert Capa, alias André Friedman în Spania contorsionată de măcelul ideologiilor. Multă vreme, valiza a fost pierdută. Oamenii știau de ele, dar nimeni nu a putut da de urma lor – până în 2007, când „valiza” a fost regăsită și munca celor doi fotografi de război remarcabili a fost adusă acolo trebuia să îi fie locul.

A doua moștenire este tot o „coproducție”, de data aceasta între Gerda Taro, fata nonconformistă cu aparatul de fotografiat Leica, și Helena Janeczek, scriitoarea născută la München într-o familie de polonezi evrei, dar care s-a stabilit în Italia. Fata cu Leica, romanul ei, a primit în 2018 premiul Strega, unul dintre cele mai importante din Italia. După cum scrie La Repubblica: „O poveste despre curaj și determinare, care ne ține cu sufletul la gură și ne lasă cu sentimentul pierderii, de parcă am fi cunoscut-o personal pe Gerda Taro.”

Citește tot articolul aici.