Trandafirii din Mexic - Pam Muñoz Ryan
Bunica Esperanzei mi-a plăcut enorm. Este atât de iubitoare, de caldă și înțeleaptă. Parcă o și văd pe prispă, spunând povești. Când croșeta o pătură pentru Esperanza, i-a căzut un fir de păr alb în poală. L-a luat și l-a împletit în pătură, pentru ca dragostea și cele mai bune gânduri ale ei să fie mereu în acea pătură. Iar când Esperanza nu reușea să croșeteze ce voia, bunica îi spunea să nu îi fie niciodată teamă să o ia de la capăt, un sfat care a însoțit-o toată viața și care a ajutat-o să găsească mereu curajul de a merge mai departe.
,,Uită-te la modelul de pe margine. Munți și văi. Acum tu te afli pe fundul unei văi și probleme se țes în jurul tău. Dar în scurt timp vei ajunge iar în vârful muntelui. După ce vei urca câțiva munți și vei vedea câteva văi, vom fi iarăși împreună.'' (pag. 48)
Trandafirii din titlu sunt un simbol al speranței care însoțește personajele de-a lungul vieții lor. Sunt trandafirii plantați de tatăl Esperanzei în grădina fermei lor și tot ce a mai rămas din vechiul lor cămin. Sunt trandafirii pe care îi vor găsi când vor ajunge în America, înfloriți chiar dacă nu era luna lor, de parcă un semn bun le-ar fi întâmpinat, să le anunțe că va fi bine cândva. Sunt trandafirii înfloriți în spatele taberei în care munceau: acoperiți de praf, bătuți de vânt, dar plini de mugurași.
Citește continuarea recenziei pe blogul Sandrei Deaconu.
