“Saga #2” de Brian Keller Vaughan (recenzie)

Mi-a fost dor să mă reîntâlnesc cu Alana şi Marko, chiar dacă eram conştientă că o să mă despart de ei când îmi este lumea mai dragă şi aşa a fost, din păcate. De ce trebuie să fie aşa scurte romanele grafice? De ce? Să tânjim după mai mult şi mai mult? Eu, cel puţin, nu m-aş putea sătura să le citesc povestea, cred că aş fi pe repeat, doar ca să o mai lungesc puţin… Revenind la volum şi la dorul meu pentru personaje, am savurat şi de această dată paginile romanului, delectându-mă cum am putut eu mai bine şi ridicând din sprâncene la unele ilustraţii. Am avut şi câte un zâmbet mai altfel pe chip, pe ici pe colo, chiar am şi chicotit, ceea ce nu prea o fac, dar de această dată nu m-am putut abţine. Am fost încântată să descopăr şi mai multe detalii din viaţa lui Marko şi a Alanei, din trecutul lor, dinainte de a se cunoaşte, dar şi după ce s-au întâlnit, de ce au ajuns unde au ajuns şi care a fost motivul care i-a adus în punctul acela. 

Citește în continuare aici.