Nu ai cum să laşi din mână o carte precum Ajută-l, Doamne, pe copil. Laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, Toni Morrison este nu doar o povestitoare acaparantă, ce scufundă realismul cutremurător în realismul magic insinuant. Mai este şi un incisiv observator al naturii umane, înzestrat cu talentul unui psiholog versat. Stilul ei te subjugă ameţitor chiar şi atunci când îţi dai seama că plăcerea lecturii nu exclude amănuntele înspăimântătoare, groteşti şi greu de suportat, despre natura umană.

Romanul demonstrează că multe dintre lecturile pe care le parcurgi febril trebuie să includă, pe lângă personaje captivante, şi nişte acţiuni de neînţeles. Motivele din spatele acestor acţiuni trebuie deconspirate lent, astfel încât să poată semăna cu misterul unui roman detectivist, care invită la anchete şi la căutarea obsesivă a indiciilor ce schimbă, de la o pagină la alta, concluziile şi aşteptările cititorului.

În acest roman, Toni Morrison se foloseşte de acţiunile de neînţeles a două personaje, care formează un cuplu. Unul dintre ele este Bride, o femeie afro-americană de o frumuseţe răpitoare. Bride a luptat pentru a scăpa de sărăcie şi de marginalizare, ajungând să lanseze propria linie de cosmetice. Ea te surprinde prin decizia ilogică de a-i oferi o sumă consistentă unei femei acuzate cândva de abuzarea unor copii şi eliberate condiţionat.

Citește continuarea recenziei pe site-ul Postmodern.ro.