Recenzie- Vrăjitoarele (Roald Dahl)
De obicei, nu-mi place acest gen de cărți, dar aceasta are, parcă, ceva diferit care m-a făcut s-o îndrăgesc. În centrul acțiunii se învârtea un copil de doar 11 ani care află că vrăjitoarele există și, mai mult, ele trăiesc printre noi și nu suportă, ironic, copii precum el. Cartea a avut de toate, mai puțin romance, și asta nu m-a deranja chiar de loc. Ba chiar mi-a plăcut. N-am dat peste niciun clișeu, a fost o carte „ușoară” a cărei acțiune a decurs de la sine. Mi-a plăcut faptul că a fost diferită, a avut o temă proprie, fără clișee. În această carte, vrăjitoarele au locul lor, nu încearcă să fie bune, ci sunt așa cum le-au descris basmele și poveștile: rele, malefice. Au fost personajele negative, exact așa cum ni le-a prezentat istoria (pe care, eu sincer, nu o prea bag în seamă). Au fost o mulțime de pasaje scârbos de amuzante care, ciudat, mi-au plăcut… Au fost și apsaje în care începeama să râd singură prin casă sau în care mi se făcea oarecum rău de la grozăviile care le mai inventa autorul. Vrăjitoarele astea chaiar că erau ciudate.
