Recenzie: Seraphina de Rachel Hartman
Prima carte despre dragoni pe care am citit-o a fost Eragon de Christopher Paolini, o carte care mi-a plăcut însă nu m-a impresionat în mod special. Nu acelaşi lucru îl pot spune despre "Seraphina" de Rachel Hartman! Începutul cărţii mi s-a părut un picuţ greoi întrucât au fost o serie de termeni care nu îmi erau familiari, autoarea având o imaginaţie remarcabilă de a introduce nişte elemente noi şi interesante în cartea sa. Pe parcursul lecturii am fost absorbită de tot ceea ce se întâmpla şi rămâneam curioasă de fiecare dată când terminam un capitol. Nu am citit cartea într-un timp record (de obicei păţesc acest lucru cu volumele mai groase) dar am reuşit astfel să savurez mai bine toată acţiunea, făcându-mă de multe ori să mă gândesc dacă ceea ce îmi aminteam fusese într-adevăr o carte şi nu un film!
Noutatea pe care autoarea o aduce acestei cărţi (ei bine, una dintre noutăţi), o fată pe jumătate dragon, m-a impresionat în mod special întrucât şi acţiunea se petrece într-un cadru care ne duce cu gândul la vremurile de demult.
Fiecare personaj impresionează prin ceva, având un caracter puternic indiferent de bunătatea sau răutatea pe care o ascunde. Toate personajele au o mască şi îşi ascund adevărata faţă, până şi Seraphina jucând acest rol.
Minciuni, secrete, alainţe ascunse, impostori care îşi joacă bine rolul, toate au un cuvânt de spus în măiestria cu care Hartman a scris această carte.
