Recenzie „Elias și spioana Cărturarilor” („An Ember in the Ashes”)

În urmă cu 500 de ani, într-o lume pe care Sabaa Tahir a imaginat-o ca pe un fel de love child al Egiptului Antic și al Imperiului Roman, Imperiul Cărturarilor a fost cucerit în mod sângeros și irevocabil de clanul Războinicilor, devenind astfel Imperiul Războinicilor. Cărturarii erau, așa cum le spune și numele, o națiune erudită, ghidată după logică, geografie, istorie, literatură și puterea inteligenței. Din păcate, Cărturarii nu erau un singur lucru, de altfel cel mai important: luptători. În urma cotropirii lor de către Războinici, Cărturarii devin sclavii acestora, li se interzice să învețe să scrie și să citească (deoarece cunoașterea e putere), și ajung să fie un popor subjugat în mod violent și inuman, din ceea ce odată fusese cea mai puternică națiune din lumea cunoscută. Revenind în prezent, povestea merge pe două fire narative, unul al Laiei și celălalt al lui Elias, capitolele fiind scrise la persoana I și alternând între povestea Laiei și povestea lui Elias. Evident că la un moment dat, vieților lor se vor intersecta, însă până atunci mai e mult, mult de tot. Citește în continuare aici.