„Plictisitoarea vacanță a fraților Rățoi" - recenzia lui Ioan

Pentru frații Rățoi, care locuiesc într-un sătuc izolat de după dealuri, fără TV sau jucării, vacanța de vară nu e cea mai bună veste. De îndată ce anul școlar se termină, plictiseala „moale și galbenă” (interesantă comparație a mezinului) se instalează comod în casa lor „verde ca pătrunjelul”. Neavând nimic de făcut, ei povestesc, joacă fotbal în cimitir, mănâncă pităceață și exersează limba păsărească.

Pare greu să nu te plictisești citind o carte despre… plictiseală, nu-i așa? Acțiunea se petrece într-un spațiu restrâns, cu puține personaje. Ce va distra cititorul, ce îl va ține atent la poveste?

Să vă zic secretul? Evident, cartea nu este NUMAI despre plictiseală. Îi avem pe frații Rățoi, care, încercând să o alunge, inventează tot felul de jocuri și moduri de a povesti. Iar aceste jocuri, joculețe, țin cititorul „lipit de carte”. Practic, e ca și cum ai fi cu personajele, jucându-te aceleași lucruri cu ele. Interesant, nu?

A fost o plăcere să mă uit la ilustrații. Unele sunt „mâzgălite”, adică parcă un copil a găsit niște creioane și poze și a decis să „completeze” pozele, desenând pe ele, după cum se poate vedea și pe copertă. Mi-a plăcut stilul cartoonish (capetele mari, gurile late și curbate și, în general, trăsături exagerate sau scoase în evidență).

Deci ceea ce mi-a plăcut la carte, în afară de modul de povestire, bineînțeles, sunt ilustrațiile și… ideea limbii păsărești, pe care am învățat-o de la frații Rățoi.

Recenzia lui Ioan Pavel (12 ani) a fost publicată pe site-ul cartipentrumatei.ro.