Rămășițele trecutului

Terezín. Fost lagăr nazist de deportare. Hotărând să profite de trecutul mai mult decât tragic al orașului și împrejurimilor, locuitorii încep să fructifice bogățiile zonei și să le transforme în suveniruri numai bune de vândut turiștilor naivi. Chatyň, Belarus. Mai mulți extremiști aduc la viață „Atelierul Diavolului”, un muzeu terifiant menit să atragă atenția asupra dezastrelor petrecute în orașul respectiv.

Cartea mi s-a părut o veritabilă sabie cu două tăișuri în ceea ce privește stilul de scriere. Următoarele rânduri s-ar putea să nu aibă niciun sens, așa că înarmați-vă cu răbdare. Foarte multă răbdare. OK? Mi-a plăcut foarte mult și, în același timp, am urât din tot sufletul stilul haotic în care este prezentată povestea din Atelierul Diavolului. L-am apreciat enorm pentru că a reușit să-mi transmită fiori pe șira spinării, m-a făcut să mă încrunt din cauza dezgustului resimțit față de ororile așternute pe hârtie și, per total, mi s-a părut o metodă excelentă de a da glas gândurilor dezorganizate ale protagonistului. Ce nu mi-a plăcut la el a fost faptul că a îngreunat destul de mult lectura (un exemplu ar fi un paragraf de aproape o pagină care era, de fapt, o singură frază); sunt destul de „tradiționalist” atunci când vine vorba de exprimarea în scris și nu mă prea împac cu lipsa liniilor de dialog sau înșiruirea nesfârșită a unor evenimente fără a se folosi banalul punct. Dar asta e doar o nemulțumire personală și cred cu tărie că alții vor gusta din plin stilul lui Jáchym Topol.

Citește în continuare aici.