Pulbere de stele de Neil Gaiman
„Satul Zidului poate fi văzut și azi acolo unde se află de șase sute de ani, pe o ridicătură de granit în mijlocul unui mic ținut împădurit. Casele sunt vechi, au formă pătrată și sunt construite din piatră cenușie, au acoperișuri din ardezie neagră și coșuri înalte; profitând de fiecare colțișor de stâncă, clădirile se înghesuie una în alta, iar ici-colo, câte un tufiș sau un copac crește din peretele casei."
Sună ca un sat mic și fără culoare, nu? Eu așa am crezut la început. Nu m-aș fi așteptat să găsesc atâta magie și peisaje pe care să le îndrăgesc imediat. „Pulbere de stele" este cel mai bun basm pe care l-am citit! Cred că de ce am fost cel mai mult atrasă a fost pentru că că binele nu a mai câștigat așa de ușor, iar răul fiind și el prezentat iți dă oportunitatea de a alege de partea cui ești.
