Pulbere de stele, de Neil Gaiman
“Prinde steua cazatoare,/Gaseste pruncul matragunii,/Si afla cum trecut-au anii, oare,/ Plus ce gandesc noaptea nebunii./Explica-mi al sirenei cant/Si cum sa fug de-al pizmei vant/Si ma invata,/Da-mi povata/Cum sa fiu cinstit in viata.”
Povestile nu sunt numai pentru copii. Si adultii au nevoie de putina magie in viata lor, iar Neil Gaiman isi propune sa-i tenteze cu o fantezie femecatoare plina de prospetime, inventiva si magica in acelasi timp.
“A fost odata un tanar care dorea sa-si indeplineasca Dorinta Sufletului.” Acel tanar era Dunstan Thorn care, cu ani in urma, s-a indragostit de o sclava de dincolo de Zid. Noua luni mai tarziu, produsul dragostei ii este lasat la usa – un baietel ce primeste numele Tristan si care creste in casa tatalui sau, fara a constientiza mostenirea ce o poarta.
La varsta maturitatii, Tristan viseaza la dragostea Victoriei Forester si accepta provocarea pe care i-o lanseaza aceasta – sa-i aduca o stea cazatoare de dincolo de Zid in schimbul acceptarii de a-i deveni sotie. Tristan gaseste steaua cazatoare, insa lucrurile se complica.
