Povestiri cu final schimbat
V-o recomand. Eu nu am terminat-o încă, am citit doar o parte dintre proze cu o poftă uriașă și cu senzația că trăiesc în altă lume, una în care nu se ceartă lumea pe politică sau maidanezi și nu există tragedii cu avioane, ci doar povești. Povești surprinzătoare, ironice, uneori șugubețe, dar plesnind de consistență și duduind de sens, alteori ușor suprarealiste, dar fără să întreacă măsura, iar alteori de un erotism ingenuu. Sau doar candide și-atât, cum numai copilăria poate fi, ori, dimpotrivă, dureroase, ca neputința însăși. De cele mai multe ori, într-o singură pagină încape o viață, însă sunt cazuri în care, mototolită bine, ca să nu ocupe mult spațiu, e îndesată tot acolo și moartea. Bătrâneii blajini se transformă în monștri perverși, iar fuga după un greiere poate ascunde ceva oribil. Cât despre broaște, apar de nicăieri, când te aștepți mai puțin, și te mușcă de ochi, deși nu li se alocase vreun post în organigrama poveștii.
Poetul Iaru a fost alături de prozatorul cu același nume, când s-au scris aceste povestiri, dar nu i-a dat deloc peste mâni, ca să-i smulgă pixul și să scrie singur. Au scris împreună, iar de coordonat, i-a coordonat omul Iaru (pe persoană fizică!), care a avut grijă să nu judece și să rămână un povestitor blând și senin, chiar și atunci când personajele și-ar fi meritat castrarea.
