„Povestiri cu final schimbat” de Florin Iaru- Recenzie
Pentru a scrie proză scurtă, evident, de cel mai bun nivel, este nevoie de câteva calități și dexterități, dar, mai ales, o imaginație care să depășească anumite limite dar care, tot timpul, să știe când și unde să fie oprită. În primul rând, autorul trebuie să fie un „meseriaș” al textului, trebuie să știe cum să-și aleagă cuvintele, ce teme să abordeze și, apoi, să elimine din cele alese până când ajunge la ce mai potrivită stării care-l încearcă, să știe valoarea cuvintelor, greutatea lor, jocul frazelor, fiindcă este obligat - ceea ce găsesc cel mai greu în a scrie proză scurtă - să lucreze cu spații mici, claustrate aproape. Nu e problemă, autorul reușește să împlinească fără probleme și fără bătăi de cap, am crede, acest criteriu.
