Poezii pentru copii

După majoritatea standardelor aplicabile în prezent, poeziile Elenei Farago le-ar putea părea un veritabil carnagiu adepților parentingului blând, bazat pe protejarea copilului de orice elemente care l-ar putea supăra sau scoate din zona de confort. Cum nu sunt un adept fanatic al creării de bule protectoare, i-am citit fiului meu versuri din Cățelușul șchiop, volum apărut anul trecut în colecția Arthur Retro. La fel ca restul volumelor din serie, cartea e o reeditare a unui volum apărut înainte de 1989 și conține o serie de texte clasice destinate celor mai mici cititori, ilustrate magistral de Ethel Lucaci Băiaș, o desenatoare uriașă care, asemenea soțului ei, Silviu Băiaș, se numără printre preferații mei din toate timpurile.

Formula pe care o folosește Elena Farago e oarecum previzibilă, dar poate tocmai de aceea eficientă și memorabilă. Cățelușul e șchiop, copiii (cei mai mulți) sunt răi, pisica e hoață, iar pedepsele de tot felul planează asupra tuturor protagoniștilor cărții, fie ei bipezi sau patrupezi. Există și o poezie despre doi frați cuminți, dar, din cauză că totul e exagerat de frumos și prietenos, atmosfera idilică nu face decât să accentueze contrastul cu restul versurilor.

Dincolo de discuții de fond, cred că e o ocazie excelentă de a-i învăța empatia pe cei care citesc, pentru că, în mod ideal, procesul lecturii e unul care nu se oprește în momentul în care ai parcurs textul, ci se continuă prin discuții pe marginea acestuia.