Frumusețea imperfecțiunii
"Perfecțiunea" lumii înseamnă lipsa iubirii și lipsa durerii
Darul lui Jonas e o lume fără durere sau bucurii, fără culori, fără răsturnări de situație. O lume perfectă creată de oameni "înțelepți" care au studiat omenirea de la începuturile ei. Fiecare are un rol bine stabilit, totul se petrece după niște reguli, de la care nu se abate nimeni, familiile sunt în siguranță, copiii nu suferă de foame, școala le oferă educație și un viitor fără prea multe surprize. De la o anumită vârstă elevii sunt obligați să facă voluntariat într-un loc pe care și-l aleg singuri, urmând ca la vârsta de doisprezece ani să li se dea Rolul pentru care s-au născut, fiecare devenind un stâlp al acestei societăți fără cusur. Lui Jonas îi este atribuit rolul cel mai respectat din comunitate, care vine cu o povară greu de dus și responsabilități enorme pentru un simplu copil. El este însărcinat să preia toate amintirile oamenilor, toată durerea și bucuria , toate grijile și frământările, toată disperarea și fragilitatea lumii într-o singură minte. Deși la început pare o joacă de copii, sarcina lui devine din ce în ce mai dureroasă, iar secretele lumii în care trăiește încep să iasă la iveală. Prima dezamăgire îi este pricinuită de minciunile tatălui său, un om în care a crezut întotdeauna orbește. Jonas începe să vadă adevărul, îndepărtând vălul din fața lui. În sufletul lui se naște speranța, dar și dorința de schimbare, trăiri noi, care îl conduc spre un destin implacabil.
Nu aș fi bănuit niciodată frumusețea și forța acestei cărți. Aparent carte pentru copii, în realitate un semn de întrebare uriaș pus asupra originilor noastre ca oameni, omenirii și viitorului ei. Deși cunoaștem durerea de când suntem mici, o evităm cât de mult putem. Mai târziu cunoaștem iubirea, care poate sau nu să fie desăvârșită, iar la finalul ei ne întâlnim din nou cu durerea. O veche prietenă care ne modelează caracterele mai bine decât o face marea cu stâncile, un aliat de nădejde al vieții trăite până la capăt. Cu siguranță v-ați dorit o lume fără durere. Dar cum ar fi să dispară totul odată cu ea? Și iubirea, și culorile - toate trăirile, toți fiorii, lucrurile mici care ne bucură și pe care le simțim altfel după ce durerea se atenuează.
Citește în continuare aici.
