Pânza Charlottei – romanul-fabulă despre prietenie și sacrificiu
Pânza Charlottei este romanul-fabulă care mă face să lăcrimez de cate ori îl recitesc. Astfel că m-am bucurat nespus când, în cadrul Carnavalului Cărților Vii organizat în Săptămâna Altfel (despre care am scris aici), Ana-Maria Bunea a ales să reprezinte această carte. Ea a ales această carte deoarece “Nu există puncte slabe în această poveste. Este foarte frumoasă!”.
Pe scurt, cartea spune povestea unei prietenii speciale, dintre un porcușor și o păienjeniță: “Este vorba despre un porc pe nume Wilbur care până pe la 3 ani a fost crescut cu biberonul și cu lapte de către Fern. Apoi a fost luat de unchiul ei. Acolo a fost dus într-un grajd, unde o oaie bătrână i-a spus lui Wilbur că la Crăciun va fi tăiat și pus la prăjit. El era foarte îngrijorat și mai avea o problemă – nu avea nici un prieten. Într-o seară Wilbur auzi o voce pe care nu o recunoștea. Următoarea zi, cu gândul la ce zisese vocea (“Vei afla mâine dimineață cine sunt!”), a întrebat pe toată lumea dacă știe cine a vorbit, dar nimeni nu știa. Și atunci s-a auzit din nou vocea (“Uite-mă sus!). Când se uită, ghici ce a văzut? O păienjeniță foarte frumoasă și prietenoasă, dar și deșteaptă, pe care o chema Charlotte. Păienjenița l-a ajutat pe Wilbur să nu mai fie tăiat, scriind pe pânza ei expresii precum “Super porc”, “Fantastic” sau “Radiant”. Astfel unchiul l-a dus la un concurs, unde a câștigat un premiu special, și apoi a fost alintat de toți. Păienjenița însă a murit după ce a depus ouă, iar Wilbur a avut grijă ca din cocon să iasă puii Charlottei.”
