Nimeni alături de mine, de Nadine Gordimer

Ştiu oamenii ce să facă cu libertatea după ce au luptat cu încrâncenare pentru ea şi au obţinut-o cu jertfă? Istoria a arătat că de multe ori, nu. Linia fină, plină de capcane, dintre entuziasmul câştigării unui asemenea bun de preţ şi punerea în practică a principiilor lui (mult mai dificilă decât simplul enunţ…) stă la baza poveştii emoţionante şi pline de simboluri grave a Nadinei Gordimer.

Nimeni alături de mine are punctul focal în perioada în care „s-a deschis închisoarea” numită Africa de Sud, mai exact imediat după abolirea Apartheid-ului şi până la primele alegeri democratice, non-rasiale. La firul ierbii, acolo unde oamenii trăiesc cu adevărat, miracolul conţine şi unele realităţi dintre cele mai dure. Transformarea nobilelor concepte „libertate”, „dreptate” sau „pământ pentru popor” în realităţi este mai grea decât au crezut vreodată idealiştii. Aceste noţiuni în numele cărora s-a vărsat sânge au de trecut praguri ca negocierea, raportul, comisia, normele de aplicare. Umbre vagi îi separă pe eroi de criminali, iar cei îndelung oprimaţi au sarcina de a rămâne imparţiali; ceea ce nu este simplu. Tranziţia poartă amprente ale deziluziilor unor aşteptări prea mari, ale furturilor la drumul mare, ale corupţiei şi tâlhăriilor. Pe de altă parte, şi pentru politic marele şi îndepărtatul viitor a sosit; de altfel, politica este aidoma unui personaj principal, defilând, cu toate zbaterile ei, în toată cartea.

Citește în continuare aici.