„N-AVEM NEVOIE DE ALTE LUMI. NU ŞTIM CE AM PUTEA FACE CU ALTE LUMI” – DESPRE „SOLARIS”, DE STANISŁAW LEM
Romanul lui Stanislaw Lem a inspirat două importante ecranizări: în 1972 cea a lui Tarkovski, iar în 2002 cea a lui Soderbergh. În ceea ce mă priveşte, întâiul contact cu fantasticul Planetei Solaris a fost prilejuit de filmul regizorului rus. Lectura care i-a urmat, cu întrebări şi comentarii, cu numeroase articole şi interpretări făcute pe marginea filmului, m-au trimis la romanul cu care trebuia să fi început, de fapt, experienţa planetei.
A fost una dintre acele deosebite excepţii, în care filmul şi cartea nu pot fi comparate, calitatea lor fiind discutată separat. Cele două s-au întâlnit în mod magic, reuşind să descrie teme fundamentale utilizând artificiile specifice. În acest fel, între text şi imagine s-au ţesut conflictele interioare generate de contactul cu Solaris.
