Miss Peregrine de Ransom Riggs
Nu știu dacă se aplică doar în cazul meu, dar atunci când o carte îmi place foarte mult îmi este greu să găsesc argumente care să arate acest lucru. În mintea mea, cărțile pe care le-aș recomanda insistent dobândesc o aură care să facă evident faptul că trebuie citite și de restul lumii. De aceea cuvinte parcă nu-și au rostul și un simplu îndemn pare suficient. Și ca să nu zic că nu am încercat și varianta scurtă..: dragă cititorule, poți citi această carte liniștit! O să-ți placă mult!
Miss Peregrine nu a fost nimic din ce mă așteptam - într-un sens constructiv, evident. Știu că o carte nu trebuie judecată în funcție de copertă, dar trebuie să spun că eu m-am îndrăgostit de tot ce intră în alcătuirea design-ului cărții. Coperta, paginile, fontul și imaginile creepy arată calitatea ridicată și te conving să-i faci loc în bibliotecă indiferent de factorul după care judeci volumul. Apoi, după ce-ți sunt furați ochii, conținutul se ocupă de furat restul.
