„Lumea noastră ar fi numai umbra unei alte lumi”: Inelele lui Saturn, de W.G. Sebald
A fost o mare provocare pentru mine să parcurg cele puțin peste 300 de pagini ale acestui volum, marcate de ilustrații selectate de către autor și lucrări fotografice realizate de Michael Brandon-Jones. O provocare să îi pătrund autorului complexitatea erudiției și a talentului de povestitor, dar și substratul psihologiei personale care l-a determinat să ne împărtășească un fel de călătorie-comuniune-umăr-la-umăr, începută astfel:
”În august 1992, când zodia Câinelui se apropia de sfârșit, am pornit să bat cu piciorul comitatul Suffolk, din estul Angliei, în speranța că aș putea să scap de golul ce se lățea în mine după ce terminam o lucrare mai mare. Această speranță mi s-a și împlinit până la un anumit punct, căci rareori mi s-a întâmplat să mă simt mai în largul meu ca atunci când hoinăream ore și zile în șir prin regiunile numai răzleț populate împrăștiate de-a lungul țărmului.”
Și nimic nu descrie mai cuprinzător această lucrare decât cuvintele: ”Reflectând într-o călătorie melancolică de-a lungul coastei Suffolk, această carte se extinde într-o mare meditație asupra trecutului”.
Uimitor cum poveștile – și nu sunt povești – se înșiruie născându-se unele din altele… Un bombardament informativ-filozofic asupra veșniciei…Conexiuni cu diverse amintiri proprii… fenomenale și inedite descrieri… (tăcerea artificială este ”o lipsă aproape totală de sunete”). La un moment dat pierzi firul, uiți de unde ai pornit alături de Sebald în această călătorie… un lanț de inele de hârtie creponată, vălurindu-se pe suișurile și coborâșurile memoriei trecutului istoric și intelectual al Angliei și al întregii lumi. Sau o placă de patefon de pe care acul brațului trece cu deplină continuitate logică de pe un șanț pe altul, înlănțuind o o nouă poveste-melodie.
Citește continuarea recenziei pe blogul filme-carti.ro.