Iubește Revoluția!

Nu am spirit revoluționar și, dacă citiți cartea, veți vedea că nici ea nu promovează spiritul combativ fără limită. În schimb, dacă aveți răbdare să citiți cronologia evenimentelor din viața lui Soljenițîn, veți regăsi profilul unui revoluționar în toate aspectele vieții sale: începând cu criticile dure la adresa lui Stalin, continuând cu demascarea imposturii literaturii sovietice contemporane autorului, cu critica adusă Uniunii Scriitorilor sovietici cu privire la caracterul distructiv al cenzurii.

Modul exploziv al autorului de a trata evenimentele, de a se implica în derularea lor, va continua și dupa expulzarea lui Soljenițîn din URSS: se stabilește pentru puțin timp în Republica Federală Germană în februarie 1974, urmând ca în aprilie 1976 să se stabileasca în SUA, statul Vermont. Abia dupa 1990 se reîntoarce în URSS, dupa ce i se redă cetățenia prin semnarea decretului de către Mihail Gorbaciov.

Atitudinea pe care o adoptă ca locuitor al Occidentului este tot dură, critică. Ce anume critică, v-ați putea întreba, odată plecat din ghearele cenzurii? Ei bine, în Occident găsește potrivit să critice valorile liberale occidentale, societatea de consum.

Dacă privim la autor odată ajuns înapoi în Rusia după 1990, vom regăsi un Soljenițîn pe de o parte decorat de către Academia Rusa, iar pe de altă parte un instigator scos din viața publică prin întreruperea emisiunilor pe care le realiza pe canalul oficial, din cauza criticilor aduse puterii de stat. Să mai amintesc și de faptul că se vindecă de o tumoare malignă sau de faptul că a reușit să ridice Premiul Nobel pentru Literatură acordat în 1970 abia în 1974?

Citește în continuare aici.