Infernul ca sinonim al Argentinei
Cu ochii aţintiţi spre nord-est, către Europa modelor şi modelelor culturale, literatura argentiniană n-ar trebui deloc să aştepte benedicţiunea pontifilor parizieni, madrileni etc. Pentru că idoli ca Ernesto Sábato, Julio Cortázar, Abel Posse, Alejandra Pizarnik influenţează ei înşişi minţile cititorilor şi scriitorilor europeni din ultimele decenii. Asta pentru a nu mai evoca măreţia monstruoasă, exotismul erudit ascunse în cele şase litere ordonate fix aşa în venerabilul canon occidental: B o r g e s.
Un astfel de scriitor iconic, excelent receptat în spaţiul britamerican sau francofon este tînăra prozatoare Mariana Enriquez. S-a născut la Buenos Aires în 1973. Este profesoară la Universitatea Naţională din La Plata, dar şi jurnalistă culturală. Enriquez a publicat povestiri în The New Yorker şi în antologia Granta. Bestsellerul ei, Ce-am pierdut în foc (Las cosas que perdimos en el fuego), apare în româneşte în 2017 (colecţia „musai” a editurii ART) şi e tradus iscusit de Marin Mălaicu-Hondrari (el însuşi prozator, influenţat de literatura experimentală latino-americană).
Ce-am pierdut în foc adună douăsprezece povestiri de o argentinitate intensă, obsesiv-compulsivă, devoratoare. Subiectele ar putea deraia uşor în lirism, dar Mariana Enriquez scrie percutant ca un reporter din şcoala lui Hemingway. Destine sordide, pauperitate, moştenirea regimurilor dictatoriale, crime şi perversiuni, inechitate socială, dereglaje psihice sînt înregistrate printr-o scriitură cinic-neutră, cu binevenite accente feministe. Feminismul, nuanţat şi disciplinat ca un comando paraşutat în pampas, e marota autoarei, după cum altădată marxismul/ comunismul/ anarhismul respira prin porii marilor literatori sud-americani. Dar feminismul Marianei Enriquez nu-i unul teoretizant-steril, conceptual – cum m-am săturat să întîlnesc în arta şi literatura occidentale. Are, în schimb, funcţie expresivă. E un nanorobot medical aflat în misiune pe arterele lumii: Argentina machistă, violentă şi crudă o scanează şi o raportează permanent.
Citește continuarea articolului în Revista Steaua.
