Harriet spionează sau despre bucuria scrisului
Harriet spionează spune povestea unei fetiţe de 11 ani care este pasionată de ideea de a şti totul. Ea îşi doreşte să ajungă scriitor şi spion, iar, pentru asta, ştie că trebuie să fie mereu cu ochii-n patru, încercând să descopere cât mai multe lucruri despre oamenii din jur şi să înţeleagă cât mai bine firea omenească şi trăsăturile care îi particularizează pe oameni.
Copilăria nu ţine însă seama de politeţe, cu atât mai puţin în notiţele personale. Tocmai de aceea Harriet nu se sfiieşte să scrie în caietul ei de spioană şi despre defectele fizice sau morale ale celor din jur. Însă, în momentul în care caietul în care Harriet şi-a notat o mulţime de lucruri despre colegii şi prietenii ei, despre părinţi şi vecini, despre cunoscuţi şi necunoscuţi cade pe mâna colegilor de clasă, Harriet va trebui să înveţe ce înseamnă blamarea socială şi ce trebuie făcut pentru a remedia situaţia.În final, Harriet îşi învaţă lecţia, iar, acolo unde este vorba de prietenie adevărată, aceasta supravieţuieşte şi capătă o nouă aură, cea a asumării părerilor proprii. Din acest motiv, în ciuda faptului că nu este idilică, cartea este una educativă.
