„Flora şi Ulise. Aventurile iluminate”, Kate DiCamillo
„Nimic / nu ar fi / mai uşor fără / tine, / pentru că tu / eşti / totul, / toate câte sunt – / bomboane, quarci, / gogoşi uriaşe, ouă ochiuri – / tu / eşti / universul în expansiune / pentru mine.”
Nu m-am apucat de scris poezii. Ce aţi citit este creaţia unui pui de veveriţă :), Ulise, pe numele său.
Naşa lui Ulise e o fetiţă, Flora, căreia, de altfel, îi şi sunt dedicate preaminunatele versuri de mai sus. Flora l-a botezat pe Ulise la scurt timp după ce l-a salvat din măruntaiele unui aspirator hulpav. Uimită să constate că Ulise manifestă puteri supranaturale (tocmai ce ridicase ditai aspiratorul), Flora îl ia acasă. Spre surprinderea mamei sale cam ciufute şi cam scriitoare de romane siropoase. De unde conflictul şi toată aventura cărţii, mama devenind forţa răului în raport cu acest pui de veveriţă, în care Flora vede un supererou, aidoma personajului preferat dintr-o carte de benzi desenate, „uimitorul Incandesto”. Cum Incandesto era, de fapt, un om de serviciu modest, care însă îşi activa din când în când superputerile pentru a pune capac fărădelegilor, aşa şi Ulise, crede Flora, a venit în lumea ei pentru a face ordine.
