FFF: războiul din anul 101
Manifestele futurismului, reunite de Emilia David Drogoreanu într-o foarte bună antologie (Editura Art, 2009), au apărut anul trecut, în toamnă, într-o ediţie cam aniversară: în 1909, mai precis la 20 februarie, apărea primul manifest al futurismului în Le Figaro. Chiar dacă fondatorul Manifesto a apărut în română în chiar în aceeaşi zi cu ediţia din Le Figaro, în craioveana Democraţia, publicaţiile româneşti fiind foarte receptive la iniţiativele lui Marinetti, o ediţie din aceste manifeste nu exista. Cu atît mai importantă această antologie, cu cît, de pildă, prima traducere în engleză a lui Marinetti datează din 1912.
În anii următori alte percepte şi idei futuriste sînt preluate de avangarda românească, distribuite în arealul simbolist sau, mai tîrziu, în cel avangardist autohton, din al treilea deceniu şi următoarele. Relaţiile lui Marinetti cu scriitorii români sînt adesea surprinzătoare: îi are drept colaboratori, încă din 1905-1906, pe Al. Macedonski şi pe... Smara la revista Poesia. Rasegna internazionale, apoi, după receptarea futurismului (cel mai bun produs al marketingului avangardei), mai tîrziu, în 1930, vizitează România, fiind primit cu entuziasm protocolar (italianul, academician deja, recunoscut fascist, academicienii români, susţinători ai ideilor de extremă dreaptă, precum un Brătescu-Voineşti sau un xenofob de tipul lui Iorga). Motivul vizitei, poate mai degrabă incendiul sondei de la Moreni, eveniment inspirator pentru avangardiştii noştri.
