Esența scriitoricească a lui Ray Bradbury în „Omul ilustrat”
Nu îl citisem încă pe Ray Bradbury când am văzut filmul bazat pe cartea Fahrenheit 451, deși despre carte știam de multă vreme și care era pe o listă literalmente interminabilă de cărți pe care e musai să le citesc în această viață. Eh, cu cartea aia n-am reușit, mă consolez cumva penibil că poate îmi ajunge că am văzut filmul, dar știu că nu-i adevărat.
Însă! Am reușit să citesc Omul ilustrat, carte ce reunește 18 povestiri legate între ele într-un mod tare interesant și scrisă de același autor, așa că pot spune, totuși, că știu ce-i cu Ray Bradbury și cum mi-a plăcut mie cartea asta și cum a fost ea chiar ceea ce nu mă așteptam să fie și cum, într-un fel, pot crede că-mi pot da cu părerea în legătură cu stilul autorului care a fermecat generații.
Prima variantă a The Illustrated Man a apărut în 1951, după care a fost reînnoită de către autor în 1979. La noi a apărut la Paladin, parte a Grupului Editorial Art, în 2016, cu o copertă interesantă și de efect care, după mine, arată mai bine decât coperta ediției princeps.
