Eleanor & Park

Așa cum sugerează și titlul, în centrul atenției se află, bineînțeles, Eleanor și Park. Iar dacă ar trebui să caracterizezi romanul în doar trei cuvinte, ai putea spune că este o poveste de dragoste, însă Eleanor & Park este mult, mult mai mult de atât.

Ambii protagoniști sunt niște adolescenți care nu își găsesc locul, care nu reușesc să se integreze, devenind ținta atacurilor celor din jur. Park este pe jumătate corean, cu trăsături prea fine, prea scund și prea slab, mai ales prin comparație cu tatăl său, fost militar și expert în arte marțiale. Eleanor e prea mare, prea grăsuță, prea albă, cu părul prea creț și prea roșcat și haine ciudate. În cazul lui Park, lucrurile stau întrucâtva mai bine, pentru că regulile nescrise ale micului orășel în care locuiește îl ajută să fie totuși acceptat. Însă el însuși este cel care, datorită originii sale, ridică bariere între el și ceilalți. El este cel care nu se poate debarasa de sentimentul că e diferit, într-un mod negativ. Autoarea oferă indicii care sugerează că în trecut, Park ar fi fost batjocorit de colegi, însă nu îmi amintesc să fi dat de vreun paragraf din care să rezulte că situația ar mai fi aceeași și în prezent. Dimpotrivă. Deși nu este foarte apropiat de colegi, mulți dintre aceștia îl respectă sau chiar îl consideră prieten. Iar conflictul pe care îl are la un moment dat cu unul dintre ei îi conferă un statut mai ridicat decât până atunci, obținând admirația tuturor. O parte a sentimentului de nesiguranță a lui Park vine și din senzația că își dezamăgeste în permanență tatăl doar prin felul său de a fi, prin aspectul fizic și modul de a gândi deopotrivă. Park este genul de adolescent a cărui nesiguranță, deși se raportează în aparență la cei din jur, este de fapt rezultată mai degrabă din cauza propriilor demoni interiori.

În cazul lui Eleanor însă, lucrurile stau diferit. Proaspăt sosită în oraș, cu un look care pur și simplu atrage ironia celorlalți, Eleanor este aproape strivită sub greutatea problemelor. Pentru că problemele ei sunt mult mai profunde: o mamă lipsită de coloană vertebrală, un tată natural total dezinteresat de ea și de frații ei și în prezent având o nouă familie, un tată vitreg alcoolic, extrem de violent care o urăște, alungată pentru un an de acasă din cauza acestuia, lipsită de cele mai mici resurse financiare și forțată să păstreze în tot acest timp o aparentă normalitate.

Citește în continuare aici.