Don Juan-ul fără blazon, mai popular decât regele
Make love, not war! Acesta pare să fi fost dictonul care i-a ghidat tinereţea unui Don Juan în varianta lusitană, considerat a fi reincarnarea lui Dom Sebastiao, regele nesăbuit ucis în războiul împotriva maurilor. Spre deosebire de „strămoşul" regal, de la care a împrumutat şi numele, protagonistul romanului era un altfel de conchistador. Nu s-a luptat cu niste păgâni rebeli sau cu fortăreţele îndepărtate. Inamicii lui au fost dintotdeauna pudoarea şi ezitarea fecioarelor îndărătnice. Punând faţă-n faţă imaginea unui rege din secolul al XVI-lea, cunoscut mai ales datorită abstinenţei şi dispreţului pentru farmecele prin care încercau (în zadar) să-l ademenească fiicele Evei, şi un Don Juan care avea să fie născut peste veacuri într-un oraşel anonim, scriitorul portughez Almeida Faria creeaza o parodie sensibilă, situată la graniţa dintre umor şi dramă. Conchistadorul este romanul tuturor chipurilor aflate în umbra celui despre care avem impresia c-am aflat mai tot ce trebuia.
Talentul scriitorului Almeida Faria constă în a contura acea reflexie opusă, din oglinda care îi arată fiecăruia în ce s-ar fi putut deghiza dacă nu ar fi ceea ce a fost obligat să devină. Regele nevrotic şi auster, duşman al plăcerilor, s-a reincarnat într-un cuceritor liric, dedat bucuriilor efemere. Un precoce galant şi un pacifist, iată noua identitate a lui Dom Sebastiao, un rege legendar care nu s-a mai întors în ţara sa, deşi acei înfocati adepţi ai Sebastianismului încă îl mai caută. Şi-l vor găsi!... în trupul unui copil naufragiat în apropiere de farul ce lumina extremitatea continentului european. Despre naşterea acestui copil au circulat numeroase legende. Cea mai cunoascută era inspirată din mitologia marină. Dar toate aceste legende păleau în faţa adevăratei meniri-aceea de a-l reînvia pe Dom Sebastiao. Copilul primeşte numele unui rege lusitan, iar concidenţa legată şi de ziua naşterii (20 ianuarie, data naşterii lui Dom Sebastiao) îi convinge pe locuitorii superstiţioşi, care nu mai distingeau între închipuire şi realitate, să-l considere noua reincarnare a regelui portughez.
În loc să participe la jocul închipuirii colective din localiatea natală, cerându-şi privilegiile „regale", micul Sebastiao devine un cuceritor precoce. Nu se îndreaptă spre teritoriile îndepărtate, unde sălăşluiesc „păgânii", ci spre cele mai râvnite fortăreţe din toate vremurile - femeile. Colegele de şcoală, profesoarele sau turistele de peste mari şi ţări vor cădea în mrejele noului rege, care nu va fi nici un războinic, nici un colecţionar ostentativ. În schimb, îşi va drămui bine gesturile de seducţie şi va dispreţui vulgaritatea unui macho. Va fi, mai degrabă, ceea ce se poate numi un conchistador misterios, tăcut, discret, dar persuasiv şi acaparant în campaniile de cucerire, altele decât ale regelui considerat virgin. El s-a vrut reincarnarea plină de un subtil erostism a conducătorului încrâncenat, dar periplurile hedoniste îl vor duce spre o destinaţie neaşteptată, bântuită de umbra monarhului.
