Destinul care sfidează şi somează
Apariţia acestui prim volum din "partea literar - artistică" a creaţiei lui Fundoianu - Fondane este, pe lângă importanţa în sine a volumului, un încurajator semnal că se mai poate spera ca în cultura română să se realizeze ediţii critice. Situaţia actuală ca şi perspectiva de realizare a ediţiei sunt pe larg prezentate de Mircea Martin în "Notă asupra ediţiei de Opere Fundoianu - Fondane". "Proiectul unei ediţii de Opere complete Fundoianu - Fondane datează de aproape un deceniu. El a început să mă preocupe după eşecul încercării de a publica la Editura Univers (în colaborare cu Editura Vinea) un volum masiv (peste 700 de pagini) cu eseistica literară, politică şi filosofică (română şi franceză) a autorului. La colocviul anual al Societăţii de studii "Benjamin
Fondane" din vara lui 2003, de la Peyrseq (Franţa), am prezentat planul unei asemenea ediţii integrale, în 23 de volume, ce urma să cuprindă, pe lângă toate cărţile apărute, şi variante ale lor păstrate în arhive, ca şi sute de pagini cu articole de critică literară şi de filosofie; la care se adaugă o bogată corespondenţă atât a lui Fundoianu, cât, mai ales, a lui Fondane."
Un proiect generos, important nu doar pentru cultura română, ci şi pentru spaţiul cultural european, propus de un critic şi teoretician literar cu o activitate validată axiologic, cu o competenţă dincolo de orice îndoială de a realiza un asemenea demers cultural de anvergură. De altfel, Mircea Martin s-a ocupat mai de mult timp şi în mod constant de opera lui B. Fundoianu, este un cercetător avizat al acestei opere, a publicat studii, a îngrijit ediţii, a realizat un volum de exegeză din opera lui B. Fundoianu în seria "Introducere în opera lui...".
Principiile enunţate arată claritatea concepţiei de realizare a ediţiei, care îşi propune să cuprindă toate domeniile disciplinare şi filierele formative (iudaică românească, franceză) ale operei, respectând, în măsura posibilităţilor, criteriul cronologic. Se preconiza cooptarea unor specialişti străini pentru realizarea comentariilor critice la fiecare volum, iar (re)editarea să se facă volum cu volum, respectând "propria scandare a autorului". Alături de aceste principii a fost exprimată ipoteza de lucru, susţinută de experienţa cercetării operei: "... între Fundoianu şi Fondane există o cezură (lingvistică în primul rând), dar nu o ruptură; Fondane şi Fundoianu sunt autori diferiţi, dar nu fără legătură unul cu celălalt. Iar unitatea esenţială constă - pe deasupra hiatusului lingvistic şi ideatic ( nu neapărat ideologic) - într-un stil de gândire şi într-un stil de viaţă."
