Despre romanul ”Un bărbat pe nume OVE”, Fredrik Backman
Cartea are un farmec aparte. Cred ca se detașează de altele prin ... tandrețe. Are părți triste care te fac să plângi, are părți interesante care te pun pe gânduri, are părți comice care te fac să râzi de una singură. Are multe lecții. Înveți despre principii, corectitudine, compasiune, prietenie, ajutor, despre nou și vechi, dar și despre bătrânețe, singurătate, rutină, ranchiună, orgoliu, bani, boală și moarte și ... mașini. Însă deasupra tuturor, înveți despre iubire:
”A iubi pe cineva e ca și cum te-ai muta într-o casă nouă, obișnuia Sonja să zică. La început ești îndrăgostit de tot ce-i nou, te minunezi în fiecare dimineață că-i casa ta, ca și cum te temi că, în orice clipă poate să năvălească altcineva pe ușă și să spună că totu-i o mare greșeală și că, de fapt, nu ți se cuvine un loc atât de frumos. Apoi anii trec, fațada se scorojește, lemnul crapă pe ici pe colo, și ajungi să iubești casa nu pentru cât de perfectă e, ci pentru imperfecțiunile ei. Îi știi toate unghiurile și ungherele. Știi cum să faci să nu se înțepenească cheia în yală când e ger. Știi care scânduri din podea se miscă atunci când pășești pe ele și cum să deschizi ușile dulapului ca să nu scârțâie. Știi toate micile secrete care o fac căminul tău.”
Citește continuarea articolului pe blogul Parenting.ro.