Despre „Omul invizibil” și un mic plan de lecturi anuale.
Romanul a apărut în 1897 și la mai bine de 120 de ani distanță rămâne un roman scris bine, inteligent și destul de științific pentru ambițiile acelor timpuri. Iar povestea e antrenantă, bine condusă de narator și destul de imprevizibilă. Imprevizibilă în sensul în care nu mă așteptam că misteriosul și precipitatul cercetător Griffin, devenit invizibil prin multă muncă, dar și șansă, să devină pe măsură ce înaintezi în carte un personaj diabolic, suficient de egoist și dement cât să transforme munca sa în idealul unui dictator malefic. Citește în continuare aici.