De l’amour. Françoise Sagan – Patul răvășit
Patul răvăşit, un roman scris de Françoise Sagan, nu avea mai nimic care să mă atragă. Nici titlul, nici subiectul şi nici numele autoarei nu-mi provocau o mare curiozitate, dar acum, după ce l-am citit, nu pot să constat decît că am, în continuare, tot felul de prejudecăţi literare.
Patul răvăşit (trad. Adina Diniţoiu, Editura Art) e un roman cu foarte multe ingrediente franţuzeşti, iar Françoise Sagan le pune în pagină cu un simţ aparte pentru fineţurile psihologice esenţiale într-o histoire d’amour. Povestea are ca fundal lumea actorilor şiParisul plin de fiţe artistice, iar eroii ei sunt Béatrice Valmont, o actriţă cu multe toane şi nenumăraţi amanţi şi Édouard Maligrasse, un dramaturg tînăr, cu semnalmente de copil teribil al teatrului grav.
Cred că numai Françoise Sagan şi Woody Allen ar putea să ia nişte situaţii care trăznesc a clişeu şi să facă din ele ceva valabil artistic, fără să le deturneze însă foarte mult de la ce sunt ele de fapt. Şi cam asta se întîmplă şi în Patul răvăşit: cei doi iubiţi îşi joacă fiecare rolul, cu toată gama de transformări. Uneori au umor, alteori inspiră ceva mai adînc, dar niciodată nu te plictisesc.
