Craciun in km/h si scriitori pe minut
"– Bro! Striga primul rocker, coborând apoi vocea brusc: m-a pocnit o idee belea. Da’ jura ca nu spui la nimeni…“ (…) O idee de Ghinesbuc: cum ar fi sa strângi 50 de scriitori la un loc sa scrie cel mai rapid roman din lume ?
– Nu-i rea. Si ce sa scrie ?
– Nu stiu, se gaseste. Le dai un punct de pornire, sa zicem taximetrista asta, de care-si râde un kid c-o banana“.
De la un asemenea pretext pare sa se nasca si textul romanului Mos Craciun & Co. Cel mai rapid roman din lume, experimentul a 50 de autori, care bate recordurile nu doar ca timp de scriere, ci si ca timp de lectura. Pe scurt, o suita de personaje se pregatesc pentru sarbatorile de Craciun, fiecare in modul sau, in Bucurestiul zilelor noastre, bântuit de fantomele unei postmodernitati frivole. Nimeni nu mai trage perdeaua si nimeni nu mai are grija de culisele povestii, asa ca, deopotriva in down stage, back stage si pe scena, oamenii se (re)intâlnesc si se (re)povestesc fara cea mai mica mustrare de constiinta. De la Angie Craciun, soferita de taxi si sotul ei Iosif, un individ sters, aproape domestic(it), la Vali Hristescu ori Nic Manole, tipi cu un simt (prea) acut al actualitatii si al superficialului, prezentati in tandem cu orgolioasele lor iubite, Beatrice si Eleonora; colorând panorama cu un grup de aurolaci dintre care se individualizeaza „capetenia“ Bruzli si Marinela, veritabil avatar contorsionat al Fecioarei Maria; condimentând evenimentele cu personaje episodice de tipul Alinei, o fata roscata care planuieste sa-si vânda parul sau al avocatei-pianist Alexandra; si, fara a pierde din vedere pasajele in care vocea e acordata unei ciori sau unei masini –, totul devine o mostra de insolit care transforma romanul intr-o alegere buna pentru lecturile de vacanta. De aceea, nu valoarea estetica primeaza la un asemenea text, ci posibilitatea pe care o creeaza cititorului de a accesa un univers empiric infuzat de un bizar sentimentalism legitimat de proximitatea sarbatorilor.
Citeşte restul articolului aici.
