Cosmin Bumbuţ & Elena Stancu, Cuba continuă
Dintre toate cărţile de călătorie publicate anul acesta de români plecaţi prin Argentina, India sau Insula Paştelui (din modestie şi altruism, las deoparte volumul meu Trei săptămîni în Himalaya, oricum a ajuns la al doilea tiraj), cartea-album a fotografului Cosmin Bumbuţ şi a jurnalistei Elena Stancu mi-a plăcut cel mai mult.
Cuba continuă are două mari atuuri: 1) Cosmin Bumbuţ, care nu e doar un fotograf profesionist, e artist şi a fost de mai multe ori în Cuba, ceea ce înseamnă că fotografiile au fost alese dintr-un număr uriaş de imagini şi, prin urmare, sînt toate formidabile (calitatea hîrtiei şi a reproducerii fiind pe măsură); şi 2) Elena Stancu, care scrie la revista Marie Claire, adică la singura revistă pentru femei unde se fac reportaje în cel mai bun sens al termenului.
Cei doi nu sînt interesaţi cîtuşi de puţin de politică, sînt însă fascinaţi de oameni şi de locuri. Imaginile şi frazele care descriu Cuba-unul-din-ultimele-refugii-ale-comunismului surprind, de fapt, oameni comuni ducîndu-şi viaţa lor comună. Cosmin Bumbuţ şi Elena Stancu s-au dus în Cuba dintr-o curiozitate care, între timp, s-a transformat în fascinaţie. Plaja, străzile, casele, localurile, cartierele, toate beneficiază de privirile şi simţul pentru detaliu al celor doi. Elena Stancu ştie să pună acea lume senzuală în mici reportaje, uneori lirice, alteori narative, să descrie culorile, zgomotele şi mirosurile, să surprindă ritmul şi atmosfera din jur la fel de bine cum Cosmin Bumbuţ decupează decorul şi portretizează personaje de tot felul: şoferi, măcelari, cîrciumari, mecanici de locomotivă, fermieri, crescători de cocoşi pentru lupte, muncitori, speculanţi, pescari, muzicanţi, poeţi, funcţionari sau revoluţionari. O lume săracă, asemănătoare cu cea românească din comunism, plină de lipsuri şi interdicţii, visînd la călătorii peste graniţă şi la maşini de spălat, dar o lume fericită, care cîntă şi dansează tot timpul.
