Capote pe scurt
Acum mai bine de zece ani se publica în Statele Unite Summer Crossing, cartea care ar fi trebuit să fie romanul de debut al lui Truman Capote. Început în 1943, pe cînd Capote avea 19 ani, dar abandonat cîţiva ani mai tîrziu, manuscrisul acestui roman l-a bîntuit o vreme pe scriitor, acesta revenind cu stilizări de cîteva ori asupra lui pînă cînd, în cele din urmă, l-a abandonat la propriu într-o fostă locuinţă, susţinînd că l-ar fi distrus. Recuperat din gunoi de o menajeră, manuscrisul a ajuns, după moartea acesteia, în mîinile moştenitorilor lui Capote şi, patruzeci de ani mai tîrziu față de cînd se credea că ar fi fost distrus şi la douăzeci de ani de la moartea scriitorului, romanul a fost publicat, fiind tradus şi la noi, de Antoaneta Ralian, în 2013, la Editura Polirom, cu titlul O vară de răscruce. Ecranizarea cărţii ar fi trebuit să însemne debutul regizoral al actriţei Scarlett Johansson, dar pînă acum n-a fost să fie.
Un destin mai puţin aventuros l-au avut povestirile din adolescenţă şi din prima tinereţe ale lui Capote, povestiri recent redescoperite în arhivele scriitorului de la Biblioteca Publică din New York şi publicate pentru prima dată în volum la finalul anului trecut. E vorba de paisprezece proze scurte pe care tînărul Capote le-a scris între 16 şi 23 de ani. Spune David Ebershoff, editorul de la Random House, în postfaţa acestui volum: „Nu putem identifica datele exacte la care Capote a scris toate aceste povestiri sau cînd le-a revizuit. Şapte dintre ele au fost publicate prima oară între 1940-1942 în The Green Witch, revista literară a Liceului Greenwich din Connecticut, unde Capote a învăţat… [Povestirea] «Louise» a cîştigat locul doi la concursul literar al liceului. Potrivit cîştigătoarei acelui concurs, Capote a fost «furios» că n-a obţinut el primul loc. Dorothy Doyle Gavan a evocat situaţia mulţi ani mai tîrziu pentru un ziar: «Truman a venit direct la mine în clasă şi m-a înjurat». Estimată a fi fost scrisă între 1945 şi 1947, «Spirite înrudite» [din care redăm fragmentul de mai jos] este, după toate probabilităţile, ultima povestire din perioada timpurie a lui Capote.“ Descriind manuscrisele prozelor, David Ebershoff spune că multe conţin tăieturi şi modificări, dar e de părere că acestea arată cum vocea scriitorului se conturase de timpuriu. Nici nu‑i de mirare pentru un prozator care afirma că încă de la vîrsta de unsprezece ani se apucase de scris la modul serios, cîteva ore zilnic, după ce venea de la şcoală. Oricum, cele paisprezece povestiri de faţă reprezintă o selecţie din prozele găsite în arhivă, alte cîteva texte fiind considerate de editori ca fiind „prea imature“.
Citește în continuare aici.
