BUNICA MI-A ZIS SĂ-ȚI SPUN CĂ-I PARE RĂU – FREDRIK BACKMAN
Romanul acesta mi-a ajuns până în cele mai adânci locuri ale sufletului meu. Am comparat amintirile mele cu cele două bunici ale mele și am putut visa pentru câteva minute cu ochii închiși. La ce? La cum este să ai o astfel de bunică.
O bunică grozavă care atunci când tu vii trist de la școală să aibă pregătită o poveste din Miamas (un ținut de pe Tărâmul-Aproape-Treaz, un tărâm de basm inventat de bunică, un ținut în care nu exista decât o regulă: aceea că nu există reguli. Existau doar lucruri opuse celor de pe pământ: îngerii mării, orși, regretanți și dragoni. Orice poveste care se respectă trebuie să aibă un dragon, așa zice bunica Elsei.)
Pe Tărâmul-Aproape-Treaz existau cinci ținuturi: Miamas (înseamnă ”iubesc” într-o limbă secretă), Miploris ( înseamnă ”plâng”), Mirevas (înseamnă ”visez”), Miaudacas (înseamnă ”îndrăznesc”) și Mimovas (înseamnă ”dansez”). Elsa era fascinată de acest ținut, dar numai cu ajutorul bunicii și al șifonierului magic putea ajunge acolo. În Miamas nu exista divorțul părinților ei, nu exista George, actualul soț al mamei ei și tatăl Jumătății de frate sau soră pe care mama ei îl avea în burtică. Era tărâmul unde o fetiță de șapte ani, aproape opt, putea să viseze și să se bucure de cele mai minunate povești.
La școala din viața reală, Elsa nu era fericită. În pauze trebuia mereu să alerge și să se ascundă de copiii care o agresau. Primea bilețele de amenințare doar pentru că era altfel. Toate zilele ei erau groaznice. Dar, pentru asta exista bunica. Bunica îl avea pe Renault pe care îl conducea fără un permis valabil pe teritoriul țării lor. Și mai avea un munte de curaj și ghidușii o mie în fiecare buzunar. A intrat la Zoo la miezul nopții pentru a vedea maimuțele. Nu că i-ar fi fost dor de ele, dar o dorea veselă pe Elsa. A făcut un om de zăpadă pe care l-a îmbrăcat în haine și apoi l-a așezat ca și cum ar fi căzut un om de la balcon. Britt-Marie, acea vecină băgăcioasă gata oricând să respecte regulile și să le impună, a sunat la poliție crezând că a murit cineva. S-a dovedit că era o farsă, una pe care bunica a repetat-o la două zile, doar că de data asta omul de zăpadă era chiar ea, iar când Britt_Marie s-a apropiat … a tras o sperietură de zile mari!
Bunica Elsei era în spital. Elsa știa că era bolnavă, dar nu știa că eroina ei preferată avea cancer. Nu era drept ca Elsa să își piardă bunica, la urma urmei o cunoștea doar de șapte ani. Mai aveau atâtea aventuri de descoperit, Miamas nu își arătase toate tainele.
Citește în continuare pe blogul Anca și cărțile.
