America – ieri, azi și mîine
America mea (Editura Art, colecția „Ocheanul întors", 2012, traducere din franceză de Luminița Brăileanu) este o viziune foarte personală a lui Julien Green. Un nume de referință cîndva în seismica vieții literare - în plus, membru al Academiei Franceze, ceea ce nu e chair de lepădat pentru un nefrancez... -, azi mult mai puțin frecventat. Păcat. De această dată nu avem o probă a celui care a scris Leviathan și un bine-cunoscut și apreciat cîndva Jurnal, ci un grupaj de 22 de texte, formulate în franceză și engleză, adunate în volum în 1944 și pe care Editions Fayard le relansează în 2008. Avem o perspectivă subiectiv-personală despre America așa cum o simte și o trăiește un om care și-a părăsit țara. Nici măcar natală, Green fiind născut la Paris. O cu totul altă viziune decît cea a lui Henry Miller, John Steinbeck - evident, înșiruirea ar putea continua -, Romulus Rusan sau Ilf și Petrov, ajunși și ei prin America secolului al XX-lea. Green nu se inflamează cînd își aduce aminte de una-alta (copilărie, studenție, familie, vecini, întîmplări etc.) și nici nu sare calul - ca Miller, căruia îi repugnă tot ce este legat de America. America lui Green pare una normală, chiar dacă perioada abordată nu era una foarte așezată. Experiența de jurnalist la Vocea Americii - unde nu poți avansa toate aiurelile - sau cea din serviciile speciale din timpul WW2 (în care acuratețea rapoartelor trebuie să fie maximă) dau un aer cuminte viziunii lui Green despre America. America este așa cum e, și nu cum ar vrea să fie contemporanul său, Henry Miller. Cum nu e foarte lungă, America mea a lui Julien Green poate fi citită cu folos și delicii. De ce nu? Chiar dacă România și românii sînt pe marginea prăpastiei și nu se mai poate trăi aici. Există mereu și pentru oricine șansa de a pleca în America. Eventual, de a scrie și o carte.
