A iubi ca un soldat
În limba franceză, cea atât de bogată în expresii idiomatice, există o zicală: să iubeşti ca un soldat. Mi se pare că ea se suprapune perfect peste fantasma aceea secretă a oamenilor: să fii iubit până la capăt, să fii adorat de celălalt ca de către un soldat în tranşee, să fii iertat și purificat de toate meschinăriile. În tradiţia culturii franceze, ,,a iubi ca un soldat'' înseamnă în aceeaşi măsură a dori necondiţionat şi din toată fiinţa.
Răsfoim unul dintre acele romane care îşi depăşesc titlul, cu alte cuvinte, oferind mai mult decât ar lăsa să se bănuiască. Patul răvăşit se înscrie astfel într-o temă sinonimă cu o fantasmă secretă a sexualităţii: o iubire pură, o dorinţă mereu vie, perpetuată dincolo de monotonie şi de previzibilitate.
Poate că atmosfera de-aici seamănă un pic cu aceea din Spuma Zilelor a lui Boris Vian: iubirea, tinereţea şi atracţia plutesc în aer ca un parfum îmbătător. Ca şi Colin şi Chloe, Beatrice şi Edouard sunt doi iubiţi fermecători şi pătimaşi. Ea este o actriţă răsfăţată de regizorii celebri şi de teatrele pariziene. Are în jur de treizeci şi cinci de ani, e capricioasă, senzuală, boemă şi mai ales impulsivă. În orice caz, impulsurile sale erotice sunt atât de urgente, încât nu-şi poate înfrâna dorinţa de a se bucura de bărbaţii frumoşi. Infidelităţile sale îl răvăşesc pe Edouard, tânăr autor dramatic, atrăgător şi inteligent.
Relaţia celor doi este un fel de spirală care îl va conduce pe Edouard către suprema iertare, iar pe Beatrice către iubirea genuină. Căci frumoasa actriţă s-a îndrăgostit de nenumărate ori, dar nu a iubit niciodată. După ce Edouard se arată atât de îngăduitor cu toate derapajele ei infidele, pe care are măcar inspiraţia să nu le nege, Beatrice sfârşeşte prin a-l iubi pe acest bărbat. Dar a-l iubi reprezintă numai o treaptă, nu un capăt de drum, tendinţa ei spre necredinţă nu se va autodizolva, căutarea de sine continuând.
